Cu toate acestea, în Evanghelie, Petru pare a fi căsătorit pentru că Iisus o vindecă pe soacra acestuia! Detaliu confirmat, de altfel, de lecturile care adaugă că apostolul Toma era şi el căsătorit. Ca Lucius:
Ceea ce i-a adus o mulţime de necazuri cu soţia. Mai întâipentru că ea era cu mult mai tânără decât el. Şi apoi pentru că nuaveau copii. Criza a culminat cu despărţirea lor şi ea a plecat să
trăiască împreună cu [... ] proorociţa Iudita, Elisabeta şi Maria,Maica Domnului [...].
Apoi a venit o perioadă când au fost din nou foarte uniţi. Şiodată cu naşterea unui copil, a urmat o perioadă de pace şi fericire,la sfârșitul vieţii lui Lucius [...].
Şi într-adevăr, entitatea Lucius poate avea o influenţă foartebună şi puternică asupra vieţii actuale a entităţii Cayce! (Aceeaşilectură).
Misoginismul apostolului Pavel, cel puţin neînțelegerea de către el a problemelor conjugale, este şi mai flagrantă în suita de lecturi ale lui Mariaerh:
Da, spune Cayce cu jumătate de gură, reluând povestirea,Mariaerh Samariteanca venită din colinele Iudeii, tovarăşa, adică
soţia lui Lucius din Cirene, episcop al Bisericii din Laodiceea [...].
Da. când Lucius a fost numit în fruntea bisericii din Laodiceea decătre Pavel şi Barnabe şi când entitatea îşi ajuta soţul în misiuneareligioasă, ea a trecut printr-o încercare grea datorită învăţăturilorlui Pavel. Acesta credea că principalii conducători ai bisericilor j...)trebuiau, ca o condiţie prealabilă numirii lor ca episcopi, să fiecelibatari. Şi acest fapt adăugat aceluia că Mariaerh nu avea copiia făcut-o să se simtă în mod special vizată de predicile lui Pavel [...].
Mai ales că era mult mai tânără decât Lucius! Asta i-a adus marinecazuri entităţii [...].
[... ] Abia mult mai târziu s-a născut un fiu care a crescut îngraţia şi favorurile tuturor [...]. Ea a trăit până la vârsta de şaizecişi nouă de ani şi l-a văzut pe fiul Silvius ales şi consacrat desuperiorii săi în slujba învăţătorului. (Lectura 1468-3).
Despărţirea de soţul său trebuie să fi fost cu atât mai grea pentru biata Mariaerh... cu cât o altă femeie, se pare, a fost amestecată, o admiratoare a lui Pavel, care făcea furori pe unde trecea. În orice caz, asta ne povesteşte o lectură dată după un an!
(felul în care clerul creştin, deja misogin, nu strălucea prin înţelegerea problemelor familiale...). Cayce o va remarca în mod deosebit în lectura 1404-1, când vorbeşte, referitor la Biserică:
... de neînțelegerea valorilor spirituale ale vieţii de familie.
În alte încarnări anterioare vieţii iudeo-romane, Mariaerh îl cunoscuse deja pe Lucius ca Uhjltd în Persia, într-o epocă
tulbure, când ea fusese un fel de infirmieră. Şi chiar mai înainte, în Egipt, când îl însoţise pe Ra-Ta în exil (a se vedea capitolele precedente).
Cred că este interesant pentru cititorii mei să le dau mai multe detalii despre cazul Mariaerh, pentru că el ilustrează destul de bine mecanismele reîncarnării.
În această viaţă, consultanta fusese de două ori divorţată. De ce? l-a întrebat ea pe Cayce. Pentru că, a răspuns el; ea moştenise din viaţa palestiniană o idee vitregă despre căsătorie, Pavel fiind responsabil de a-i fi otrăvit existenţa cu maxima sa: „Cel ce se căsătoreşte face bine, cel ce nu se căsătoreşte face şi mai bine!”
O serie întreagă de corespondenţă a circulat între doamna din Norvegia şi Cayce, analizând şi comentând fiecare paragraf din fiecare lectură dată pentru ea. Ea a subliniat faptul că cei doi soţi ai săi fuseseră mult mai în vârstă decât ea - ca Lucius!
Că părinţii ei ca şi părinţii lui Mariaerh preferau bisericile contestatare, apreciind că bisericile oficiale sunt complet învechite. Ei se simţiseră atraşi de „Ştiinţa creştină” (Christian Science), unde ea însăşi a lucrat ani de-a rândul. În acest grup religios, ea trecuse, îi scria ea lui Cayce, prin exact aceleaşi dificultăţi ca şi biata Mariaerh. Adică trebuise să îndure discuţii furtunoase pe tema: „Trebuie să te căsătoreşti pentru a servi în mod corespunzător Biserica? Şi dacă da, trebuie să faci o singură
căsătorie „spirituală”?” Problemă care o tulburase ani de zile!
La Fundaţia Cayce fiecare lectură este urmată de un dosar, alcătuit în general din scrisorile consultantului în urma lecturii,
din răspunsul lui Cayce etc. Este foarte interesant, în acest caz de reîncarnare, pentru că persoana interesată poate să dea detalii, confirmând eventual veridicitatea vieţilor anterioare menţionate.
În cazul Mariaerh, dacă nu există „dovezi” la propriu vorbind, pentru că este vorba de o viaţă prea veche, există cel puţin coincidenţe tulburătoare. Cayce nu o cunoştea pe această doamnă
înainte de prima consultaţie. Este remarcabil că el a pus degetul pe RANA care o duruse întotdeauna!
Şi-au scris mult... Nu-ţi întâlnești soţia de acum douăzeci de secole în fiecare zi! Mai târziu i-a mai oferit şi alte lecturi cu multe detalii. Una din viaţa din „America timpurie” între 1794 şi 1812:
[... ] Entitatea a făcut parte dintr-un grup sau dintr-o sectă
numită Prietenii (Quakers). Ea venea din împrejurimile oraşuluiOslo, din Norvegia, şi s-a instalat în „Oraşul iubirii fraterne”(a seînţelege: Philadelphia, acelaşi sens în greceşte). Entitatea eratânără, nu avea decât patru ani în acea călătorie. Părinţii săi senumeau Abigail şi Joseph, nu Joseph aşa cum se spune aici, ci înnorvegiană: Joda [...]. Mama sa actuală era atunci sora mai tânără,născută în ţara cea nouă. (Lectura 1468-4).
Or consultanta lui Cayce era americană de origine norvegiană. Acest caz ilustrează îndeajuns un fapt frecvent în suitele de încarnări: trecând progresiv de la o naţionalitate la alta, oamenii aleg de preferinţă, reîncarnându-se, o familie care le aminteşte de o ţară unde au trăit deja!
Doamna îi scria lui Cayce:
MĂ MIRĂ CĂ AM VENIT DIN NORVEGIA. CĂCI DEŞI AM
FOST ALTĂDATĂ CONVINSĂ CĂ AM AVUT O ÎNCARNARE
NORVEGIANĂ, AM CONSIDERAT CĂ APARŢINEAM MAI MULT
COLONIEI SUEDEZILOR EMIGRAŢI AICI. NU ŞTIAM CĂ AU FOST
ŞI EMIGRANŢI NORVEGIENI. [...] NORVEGIENII MI SE PĂREAU
MULT MĂI RAFINAŢI DECÂT SUEDEZII! LA ŞAISPREZECE ANI MAMA M-A DUS ÎN NIŞTE VIZITE ÎN NORVEGIA ŞI AM ADORAT
IMEDIAT ACEASTĂ ŢARĂ! AM PLÎNS CÂND A TREBUIT SĂ
PLECĂM... DACĂ CINEVA TRECE PE STRADĂ AICI ŞI VORBEŞTE
NORVEGIANA, IMEDIAT CIULESC URECHEA ŞI ÎNŢELEG
ÎNTOTDEAUNA FRAGMENTE DIN CEEA CE SE SPUNE [...]. MI-AM PIERDUT PĂRINŢII LA ŞAISPREZECE ANI ŞI DE LA VÎRSTA DE DOUĂZECI DE ANI N-AM MAI CUNOSCUT NORVEGIENI. PE
MĂSURĂ CE TREC ANII, IUBIREA MEA PENTRU NORVEGIA ŞI NORVEGIENI CREŞTE... CÂT DESPRE MAMA, CARE AR FI FOST
SORA
MAI
MICĂ
ÎN
ACEASTĂ
VIAŢĂ
ANTERIOARĂ,
ÎNTOTDEAUNA MI S-A PĂRUT CĂ ERAM MĂI VÎRSTNICĂ DECÂT
EA ŞI AM SPUS ADESEORI CĂ DACĂ AR FI TRĂIT, EU AR FI TREBUIT SĂ AM GRIJĂ DE EA!
