Evident, nu este foarte original pentru noi, vechile oraşe din Europa fiind construite pe coline în scopuri defensive. Pentru americani este mai puţin banal, căci majoritatea oraşelor lor sunt construite pe terenuri netede ca-n palmă! Deci, acest oraş antic era în parte construit pe înălţimi pentru a servi de refugiu; el se întindea şi într-o câmpie care a fost timp de mii de ani una din marile drumuri ale lumii: „drumul mătăsii”, aşa cum o să vedem.
Era itinerarul caravanelor care schimbau mirodeniile, mătasea...
şi informaţiile! - între Orient şi Occident.
Oraşul [... ] era aşezat în apropierea actualului Shustar, înPersia sau Arabia. (Lectura 991-1).
N-aveţi decât să deschideţi atlasul la pagina Iranului: oraşul Shustar există într-adevăr. Şi alături, ruine: Suza, capitala Marilor Regi ahemenizi.
Lecturile vorbesc de originile Suzei:
Acest oraş din coline şi câmpii s-a dezvoltat de la o simplă
haltă pentru caravanele care călătoreau de la răsărit la apus sauinvers, din Egipt în Persia, în India şi până în Mongolia şiIndochina. Cu timpul, oraşul a devenit un loc de schimb, un centrucomercial şi religios - un oraş de tratament, de îngrijire a bolnavilor.
(Lectura 2091-2):
Un centru comercial şi religios, guvernat de legi morale care audevenit mai târziu o mare parte a religiei zoroastriene. Acesteactivităţi făceau din oraş o răspântie de rase, un centru cosmopolitcu oameni veniţi de pretutindeni, unde domnea o ambianţă foartedemocrată. (Lectura 1211-1).
Această epocă a cunoscut o schimbare a habitatului, popoareletrecând de la cort la o structură permanentă, în oraş. (Lectura 553-1). Entitatea era în Persia, în acel oraş numit acum Shustar, care afost mai întâi un oraş de corturi, apoi un centru de rugăciune şi un
loc de întâlnire pentru oamenii veniţi din cele patru colţuri alePământului - ceea ce a oferit (entităţii) o ocazie de înţelegerefrăţească. (Lectura 406-1).
Oraşul nu era ameninţat numai de nomazii din Arabia. ÎI doreau şi grecii şi cretanii:
El era ceea ce am numi astăzi managerul oraşului, adică
primarul. Totuşi, în timpul zilelor grele aduse de greci, entitatea afost cel care prin neglijenţa sa a lăsat tâlharii din Cipru şi Creta să
invadeze oraşul. (Lectura 406-1).
Găsim entitatea în ţara cunoscută acum ca Persia sau Arabia,în epoca în care regii Persiei încercau să lupte contra nomazilor,pentru a păstra deschise căile de comunicare comercială întrePersia, India, Egipt, Marea Egee şi Caspică şi popoarele din Nord,din ceea ce este acuma Ucraina şi Grecia. (Lectura 1571-1).
Căci acest oraş, Suza, şi această naţiune persană aveau un Rege. Cayce îi dă numele: Cresus. Ceea ce ne miră căci acest nume este cunoscut ca aparținând unui tiran lidian (adică grec din Asia) între 560 şi 546 înainte de Christos. Cresus din Istorie, care era considerat grozav de bogat, îşi exercita „tirania” nu în, Persia, ci cu mult mai spre apus, pe coastele Mării Ionice. Totuşi, lecturile repetă numele său cu insistenţă, indicându-l ca rege al Persiei:
Entitatea era atunci în ţara perşilor sau arabilor; ea era pejumătate pers, pe jumătate med, sub domnia primilor regi cunoscuţisub numele de Cresus, acolo unde este acum Persia. (Lectura 1125-1). Lectura 870-1 vorbeşte de linia regilor Cresus pe care lectura 962-1 o situează într-o epocă foarte veche:
Entitatea se afla printre paznicii comorii regale sub domniaprimului şi celui de-al doilea Cresus - căci această încarnare a fostprintre primele încarnări ale entităţii, cu vreo 7000 - 10 000 de aniînainte de Christos. (Lectura 962-1).
În fine, iată portretul unuia dintre regii acestei dinastii: Entitatea încarnată ca Cresus era un bărbat cu inima de piatră, având o mare putere pe care o folosea prost [...]. Era în Persia şi entitatea era acolo rege, [...] îndeplinind funcţiile celui de al doilea Cresus. El avea bogăţie, putere, renume... şi abuza de ele.
(Lectura 5001-1).
Un alt consultant al lui Cayce fusese într-o încarnare precedentă:
cel de-al treilea Cresus, primul care a dat gazelor şi metalelorîncă nefolosite - ca boraxul, zincul, sulful... - întrebuinţări practice.
Căci entitatea, în această încarnare, deţinea controlul celei maimari părţi din bogăţiile tarii. (Lectura 1265-1).
Se pare că acel Cresus fusese miliardar... Ministrul său de finanţe:
păzitor al comorii lui Cresus, analizase situaţia economică adiverselor popoare din diferitele regiuni şi cum puteau fi impozitateacestea [...]. Şi, în încarnarea aceea, entitatea avea cea mai manecolecţie de perle din golful Persic [...]. Să purtaţi şi astăzi una dinacele perle pe corpul dv., [...] datorită vibraţiilor ei pozitive. (Lectura2533-1).
Totuşi, oricât de bogat era - sau poate din cauza acestei bogăţii! -Cresus rezista cu greu tâlharilor deşertului:
...Entitatea era în acea ţară pe care o numim Persia. Ea s-aaflat printre primii refugiaţi într-o perioadă de invazie sub domnialui Cresus şi a suferit mult din cauza invadatorilor. Ea a ajutatpopoare [... ] şi acum îi rămâne în această încarnare harul milei,harul de a se gândi la cei care suferă... (Lectura 2729-1).
Dar în final:
aceste tulburări între nomazi şi regele Persiei. (Lectura 2891-1). au dus:
la năruirea puterii regale a lui Cresus. (Lectura 2692-1). Căci: Uhjltd, liderul nomazilor (Lectura 2091-1), l-a atacat pe regele Suzei, câștigând definitiv:
entitatea se afla în casa regelui, care fusese distrusă în partede oamenii lui Uhjltd. (Lectura 403-1).
Uhjltd (sau cum a putut Cayce să fie persan...)
Iată de ce atâtea lecturi se interesează de Persia: acest personaj cu numele impronunţabil, (Cayce ar fi pronunţat
„yoult”!), ar fi fost o încarnare anterioară a lui Edgar Cayce însuşi.
Istoria sa este într-un fel o reeditare a lui Ra-Ta, ceva mai sportiv...
Căci acest sejur al lui Uhjltd era continuarea precedentului (dinEgipt) ca Ra-Ta. (Lectura 294-8).
Această lectură, cerută şi dată de Cayce însuşi, pentru a afla care fusese trecutul său, mai precizează:
Printre cei care fuseseră aleşi să se nască în această ţară
