Misterioasele încarnări franceze ale lui Edgar Cayce
Există un anumit număr de lecturi unde Cayce îşi povesteşte propriile încarnări în Franţa, menționând trei mari nume care corespund cu trei epoci: Richelieu (deci domnia lui Ludovic al XIII-lea), Ludovic al XIV-lea şi Ludovic al XV-lea. El dă o mulţime de detalii care se referă la aceste trei domnii, adică în mare două
secole: secolul XVII şi secolul XVIII. Dar cum el descrie o viaţă de copil foarte scurtă (mort înaintea adolescenţei), se pare că ne
aflăm în faţa mai multor vieţi franceze repetitive, ca în cazul precedent al celor două vieţi ale lai John Bainbridge în America.
Acest copil ar fi trăit la Curte, ca bastard al unei fiice a Franţei, adică nepot al suveranului.
Am făcut cercetări la Biblioteca regală din Versailles, unde sunt repertoriate toate personajele care au trăit la Curte: fiecare face obiectul unor fișe foarte detaliate. Toţi cei care au aparţinut de aproape sau de departe familiei regale sunt cunoscuţi (în această Curte de la Versailles unde, în final, nu exista „viaţă
privată” pentru prinţii de sânge).
N-am găsit nici un copil care să poată fi identificat cu exactitate: nici un nepot ilegitim al lui Ludovic al XIII-lea, Ludovic al XIV-lea, Ludovic al XV-lea nu corespunde perfect descrierilor lui Cayce.
Dimpotrivă, dacă e vorba de doi copii diferiţi sub doi regi diferiţi, este plauzibil.
Un comentator al lui Cayce pe care nu-l vom numi din milă a încercat să demonstreze că ar fi vorba de un nepot negru al lui Ludovic al XIV-lea... Concluzie cam simpluţă. Am fost eu însămi să verific la Versailles şi n-am găsit în arhive nimic care poate susţine această poveste pe care istoricii serioşi o consideră
fantezistă. Să adăugăm că Cayce însuşi nu a spus niciodată că
acest copil ar fi fost negru. Comentatorul respectiv pare, de altfel, să ignore totul în privinţa limbii franceze şi nu a consultat arhivele de la Versailles.
Voi dezvolta acest subiect mai în detaliu în al doilea volum al acestei lucrări, împreună cu fascinantele vieţi anterioare ale unor personaje cunoscute din istoria Franţei. l-am întâlnit deja pe Jeanne d'Arc, Saint Martin de Tours, Madame Royale... dar mai sunt şi alţii!
Închei acest capitol oferind un scurt extras de lectură: În viaţa precedentă, găsim entitatea (este vorba de Edgar însuşi), la Curtea Franţei, când Ludovic al XV-lea era rege şi entitatea era încredinţată Gărzii regale, dar a fost pentru puţini ani, aşa cum numărăm anii în plan terestru. Aşadar această entitate a fost încredinţată unei gărzi a Curţii regale, aparținând Casei regale, şi care şi-a pierdut viaţa apărând copilul ce-i fusese încredinţat [...]
iar numele acestui copil era Ralph Dahl (Raphael?). (Lectura 294-8).
Din punct de vedere al datării, această viaţă de copilaş s-ar intercala între vieţile lui John Bainbridge. Şi ar explica de ce
Edgar Cayce s-a reîncarnat în cele din urmă într-o familie americană de origine franceză...
CAPITOLUL IV - DEZVOLTAREA METODICĂ A FACULTĂŢILOR
„PSI”
Oricine poate fi „Carvăzător”
Uneori, ajungând la o răspântie de drumuri, când ar trebui să luăm o hotărâre, nu ştim pe care să o luăm, căci nu o vedem limpede. Atunci căutăm pe cineva care poate „vedea” în locul nostru.
Or Cayce crede că fiecare dintre noi îşi poate găsi răspunsul -
altfel spus, să fie propriul său „clarvăzător”. Căci, spune el, facultăţile psi:
există în mod latent în fiecare individ. (Lectura 256-2). Toateentităţile au puteri psi, mistice şi înzestrare de clarviziune. (Lectura1500-4).
Marea originalitate a lui Cayce este că el nu ezită să
încurajeze pe oricine în dezvoltarea puterilor psi. O nouă rasă a omenirii se va naşte când oamenii vor călători cu viteza gândului, vor vedea spiritele Naturii, nu vor mai avea nevoie de radio sau telefon pentru a comunica la distanţă...
Dar dacă sunt rău folosite, în scopuri egoiste, aceste puteri psi sunt periculoase pentru cei care le folosesc şi pentru victimele lor:
...Căci aceste facultăţi pot deveni foarte, foarte perturbatoaredacă nu sunt înrădăcinate în obişnuinţa fermă de a urma întocmaicalea spirituală. (Lectura 1460-2).
CARE AR FI CEL MAI BUN MOD DE DEZVOLTARE A
FACULTĂŢILOR
DE
CLARVIZIUNE
PENTRU
ACEASTĂ
PERSOANĂ?
Să încerce să se înţeleagă ea însăşi, căci viziunile, clarvedereaţin de forţele spirituale şi mentale. Aceste forţe se vor dezvolta celmai bine în perspectiva de a sluji pe ceilalţi, pentru a-i ajuta să
evolueze. Ele trebuie să fie toate folosite, dar fără motivaţii egoiste.
(Lectura 900-5).
Căci se pot folosi forţele „psi” fie pentru Bine, fie pentru Rău;pentru Rău, dacă este numai din vanitate; pentru Bine, pentruprogres, dacă forţele care călăuzesc Eul interior sunt ţinute în frâu
de făgăduinţa unui adevăr, a unei căi, a unei lumini. Ele trebuiepuse sub un imperativ spiritual şi nu subordonate egoismuluientităţii. (Lectura 1460-2).
Ce numim „facultăţi psi”?
Parapsihologia se ocupă de tot ce nu se explică „ştiinţific”.
Toate aceste fenomene care scapă analizei raţionale ar proveni din facultăţi non-logice: facultăţile psi. Adică:
- clarvederea sau facultatea de a discerne evenimentele trecute şi viitoare, depărtate în spaţiu sau timp. Este, de asemenea, facultatea de a vedea aurele care înconjoară fiinţele vii;
- psihometria sau facultatea de a descrie istoria unui obiect pe care-l ţii în mână;
- mediumnitatea sau aptitudinea de a comunica cu entităţile descarnate;
- şamanismul sau posibilitatea de a interpreta limba animalelor, plantelor, solului, vocile vintului, de a comunica cu spiritele Naturii (gnomi, zâne, îngeri etc.);
- telepatia sau comunicarea mentală cu persoane aflate la mare distanţă;
- surseria ( descoperirea surselor de apă cu ajutorul unor baghete (n. tr.) ) sau arta de a găsi ceea ce este ascuns în pământ şi radiestezia care este derivată din aceasta;
