Existenţa terestră a entităţii ca Bainbridge a fost aceea a unuiuşuratic - dacă o considerăm în sine. Dar el trebuia să cunoască
extremele binelui şi răului, în propria sa experienţă trăită ca şi înexperienţa celorlalţi. De aceea entitatea a fost condusă în acel locpentru că, aşa cum a spus Invăţătorul, arborele zace acolo unde acăzut. (Lectura 5755-1).
Ascultaţi: din locul unde am căzut trebuie să ne ridicăm!
Aceste lecturi atrag atenţia, de asemenea, asupra cazurilor trecerii de la o rasă la alta într-o serie de încarnări. Cazul prinţesei indiene reîncarnată în albă americană în secolul XX
sugerează că printre cetăţenii actuali ai Statelor Unite, unii care sunt atât de mândri de a fi albi au fost poate roşii (sau negri) în viaţa anterioară?
Deci dacă legea karmei este adevărată şi dacă ea este dreaptă, rezervaţiile unde mor ultimii indieni trebuie să fie populate cu foşti Buffalo Bill care îşi plătesc violenţa de albi de altădată?
Edgar Cayce a fost francez?
Am descoperit - cu surprindere - în dosarele Cayce peste 300
de încarnări franceze. Altfel spus, o proporţie deloc neglijabilă a consultanţilor lui Cayce de la începutul acestui secol ar fi trăit înainte în Franţa.
Nu este nostim să ne gândim - dacă Cayce spune adevărul -
că Thomas Jefferson ar fi fost gal? Iar vrăjitoarele din Salem, cruciaţi? În cvasitotalitatea lor, încarnările franceze din aceste dosare fuseseră înainte egiptene, ca şi Cayce însuşi.
Franţa eternă
Cayce aparţinea încă unei generaţii de americani din sud marcaţi de o moştenire culturală franceză. Această moştenire, la următoarea generaţie, aproape că a dispărut din motive istorice: înfrângerea sudului în Războiul de Secesiune şi numărul mic de francezi care au emigrat în Statele Unite în comparaţie cu alte ţări europene. Astfel, consultanţii lui Cayce nu i-au pus niciodată
măcar o singură întrebare despre Franţa.
Am găsit o consultantă franceză, UNA, în dosarele Cayce, pasăre rară! Era o arheologă care locuia în California. În lectura sa dată pe 25 martie 1938, Cayce a profitat pentru a vorbi de entitatea „Franţa”:
Căci fiecare naţiune, fiecare popor şi-a construit din spiritulînsuşi al cetăţenilor săi o poziţie corespunzătoare locului pe carevrea să-l deţină pe eşichierul Pământului. Şi nu numai alPământului, ci şi al Universului. Şi în ceea ce priveşte oamenii din
Franţa, ei au clădit o dependenţă şi o independenţă pe bucuriaoferită de Frumuseţe. Pe respectul acordat corpului consideratsacru. Ca şi respectul faţă de Forţele Creatoare prezente în fiecareexperienţă de viaţă. (Lectura 1554-3).
Ne miră fraza despre „eşichierul Universului”: oare Franţa va trimite colonii pe Venus, „plan” planetar al Frumuseţii?
Consultanta a pus foarte multe întrebări despre vieţile sale anterioare, la care Cayce a răspuns cu o excepţională bunăvoinţă.
El a descoperit mai multe vieţi franceze, între care una destul de puţin glorioasă, ca soţie părăsită a unui cruciat. Pe de altă parte, această doamnă adoptase un nepot, Georges, pe jumătate indochinez, pe jumătate francez, şi căpitan de aviaţie. Ea a întrebat unde îl cunoscuse:
Într-o viaţă în Grecia, el era deja căpitan. (Aceeaşi lectură).
Reţineţi că Georges este un prenume grec şi că numai din prenume s-ar fi putut deduce o viaţă grecească! Lectura mai spune că el ajunsese în cele din urmă la o poziţie importantă, unde dispreţuise oamenii din clasele inferioare (între care
„veneticii”!). Aceasta explică reîncarnarea sa actuală într-o clasă
de oameni care suferă de un dispreţ pe cât de general pe atât de nejustificat: metişii!
O altă femeie americană a primit următoarea lectură în timpul celui de al doilea război mondial:
Înaintea acestei încarnări, entitatea a trăit în ţara cunoscută
acum ca Franţa. Era în timpul cruciadelor [...]. Să nu vă imaginaţivreodată că Franţa ar putea fi eliminată de pe Pământ, în ciudasuferinţei pe care o trăieşte astăzi naţiunea franceză. Ea este caunul din cele şapte păcate capitale şi, de asemenea, ca una din celedouăsprezece virtuţi ale Familiei umane. (Lectura 2072-15).
Această asigurare a unei perenităţi a Franţei - Franţa eternă
- există în alte profeţii, dar Cayce în mod sigur nu le cunoştea.
Misterioasele încarnări franceze ale lui Edgar Cayce
Există un anumit număr de lecturi unde Cayce îşi povesteşte propriile încarnări în Franţa, menționând trei mari nume care corespund cu trei epoci: Richelieu (deci domnia lui Ludovic al XIII-lea), Ludovic al XIV-lea şi Ludovic al XV-lea. El dă o mulţime de detalii care se referă la aceste trei domnii, adică în mare două
secole: secolul XVII şi secolul XVIII. Dar cum el descrie o viaţă de copil foarte scurtă (mort înaintea adolescenţei), se pare că ne
aflăm în faţa mai multor vieţi franceze repetitive, ca în cazul precedent al celor două vieţi ale lai John Bainbridge în America.
Acest copil ar fi trăit la Curte, ca bastard al unei fiice a Franţei, adică nepot al suveranului.
Am făcut cercetări la Biblioteca regală din Versailles, unde sunt repertoriate toate personajele care au trăit la Curte: fiecare face obiectul unor fișe foarte detaliate. Toţi cei care au aparţinut de aproape sau de departe familiei regale sunt cunoscuţi (în această Curte de la Versailles unde, în final, nu exista „viaţă
privată” pentru prinţii de sânge).
N-am găsit nici un copil care să poată fi identificat cu exactitate: nici un nepot ilegitim al lui Ludovic al XIII-lea, Ludovic al XIV-lea, Ludovic al XV-lea nu corespunde perfect descrierilor lui Cayce.
Dimpotrivă, dacă e vorba de doi copii diferiţi sub doi regi diferiţi, este plauzibil.
Un comentator al lui Cayce pe care nu-l vom numi din milă a încercat să demonstreze că ar fi vorba de un nepot negru al lui Ludovic al XIV-lea... Concluzie cam simpluţă. Am fost eu însămi să verific la Versailles şi n-am găsit în arhive nimic care poate susţine această poveste pe care istoricii serioşi o consideră
