CHIMEN
Carum carvi
UMBELIFERE
Parte folosită: semințe.
Cules: inflorescențele (umbele) se culeg în iulie și se lasă să se coacă; semințele se culeg apoi cu ușurință prin scuturare.
Compuși: până la 6% uleiuri volatile: carvonă și limonen; acizi grași și tanini.
Acțiuni: carminativă, antispamodică, expectorantă, emenagogă, galactagogă, astringentă, aromatică.
INDICAȚII
Chimenul se folosește ca plantă calmantă pentru dispepsia însoțită de flatulență
și pentru colici intestinale, mai ales la copii. Stimulează pofta de mâncare.
Astringența sa ajută la tratamentul diareii și sub formă de gargară, pentru laringită. Poate fi folosit în caz de bronșită și astm bronșic. Acțiunea sa antispamodică ajută la calmarea durerilor menstruale. A fost folosit pentru stimularea secreției de lapte la proaspetele mămici.
Asocieri: pentru flatulență și colici, chimenul se asociază foarte bine cu mușețel și obligeană, pentru diaree, cu turiță-mare și arbore de ceară, iar pentru bronșită, cu unguraș.
PREPARARE ȘI DOZARE
Infuzie: se toarnă 1 cană apă clocotită peste 1 linguriță semințe proaspăt zdrobite și se lasă să se infuzeze 10–15 minute; se bea de 3 ori pe zi.
Tinctură: se administrează 1–4 ml tinctură de 3 ori pe zi.
CIMBRU
Thymus vulgaris
LABIATE
Parte folosită: frunze și inflorescențe.
Cules: rămurelele înflorite trebuie culese între iunie și august, într-o zi însorită, fără ploaie; frunzele se desprind de pe ramurile uscate.
Compuși: peste 1% uleiuri volatile: timol, carvacrol, cimol, linaol, borneol; principii amare, tanini, flavonoide, triterpenoide.
Acțiuni: carminativă, antimicrobiană, antispasmodică, expectorantă, astringentă, vermifugă.
INDICAȚII
Datorită conținutului ridicat de ulei volatil, cimbrul este un bun carminativ în caz de dispepsie și digestie lentă. Acest ulei este și un puternic antiseptic, ceea ce explică numeroasele utilizări ale cimbrului.
Se poate folosi extern ca loțiune pentru rănile infectate, dar și intern, în caz de infecții respiratorii și digestive. Se poate utiliza sub formă de gargară în caz de laringită și amigdalită, calmând gâtul iritat și tusea iritantă. Este un excelent remediu pentru tuse, stimulând expectorația și calmând spasmele nenecesare. Se poate folosi în caz de bronșită, tuse convulsivă și astm. Ca astringent ușor, este util în caz de diaree și enurezis la copii.
Asocieri: pentru problemele astmatice se asociază foarte bine cu lobelia și efedră, adăugându-se și efectul său antimicrobian; în caz de tuse convulsivă, se poate folosi alături de cireș negru și roua-cerului.
PREPARARE ȘI DOZARE
Infuzie: se toarnă 1 cană apă clocotită peste 2 lingurițe plantă uscată și se lasă să
se infuzeze 10 minute; se bea de 3 ori pe zi.
Tinctură: se administrează 2–4 ml tinctură de 3 ori pe zi.
CIREȘ NEGRU
Prunus serotina
ROZACEE
Parte folosită: scoarță uscată.
Cules: scoarța se culege de la arborii tineri toamna, când este plină de substanțe active; scoarța exterioară se desprinde de cea interioară, iar cea interioară se usucă atent la umbră; trebuie păstrată într-un recipient etanș și protejată de lumină.
Compuși: glicozide cianogenice: prunazină; uleiuri volatile, cumarine, galotanini, rășini.
Acțiuni: antitusivă, expectorantă, astringentă, sedativă, de digestiv amar.
INDICAȚII
Datorită puternicei sale acțiuni sedative asupra reflexului de tuse, scoarța de cireș negru se utilizează în principal în tratamentul tusei iritante, având astfel rol în tratamentul bronșitei și tusei convulsive.
