INDICAȚII
Măturicea este un remediu valoros în caz de inimă slăbită și tensiune arterială
scăzută. Întrucât este și diuretică și determină contracția vaselor de sânge periferice, sporind în același timp eficiența fiecărei bătăi de inimă, poate fi folosită când retenția de apă apare ca urmare a unei inimi slăbite. Măturicea se folosește în cazuri de menstruație extrem de abundentă.
Asocieri: măturicea se poate asocia cu lăcrămioare și fructe de păducel în tratamentul inimii.
PRECAUȚII
A nu se folosi măturice în timpul sarcinii și în caz de hipertensiune arterială.
PREPARARE ȘI DOZARE
Infuzie: se toarnă 1 cană apă clocotită peste 1 linguriță plantă uscată și se lasă să
se infuzeze 10–15 minute; se bea de 3 ori pe zi.
Tinctură: se administrează 1–2 ml tinctură de 3 ori pe zi.
MENTĂ
Mentha piperita
LABIATE
Parte folosită: părți aeriene.
Cules: părțile aeriene se culeg chiar înainte de deschiderea florilor.
Compuși: până la 2% uleiuri volatile: mentol, mentonă și jasmonă; tanini, principii amare.
Acțiuni: carminativă, antispasmodică, aromatică, diaforetică, antiemetică, nervină, antiseptică, analgezică.
INDICAȚII
Menta este unul dintre cele mai bune carminative pe care le avem. Are efect relaxant asupra musculaturii viscerelor, proprietăți antiflatulență și stimulează
secreția de bilă și de sucuri digestive, toate acestea explicând de ce este bună
pentru calmarea colicilor intestinale, a dispepsiei însoțite de flatulență și a altor afecțiuni asociate. Uleiul volatil acționează ca anestezic ușor al peretelui stomacal, calmând senzațiile de greață și de vomă. Menta ajută la ameliorarea grețurilor de sarcină și a răului de mișcare. Are rol și în tratamentul colitei ulceroase și al bolii Crohn. Menta este foarte valoroasă în combaterea febrei și mai ales a răcelii și gripei.
Sub formă de inhalant, se poate folosi ca tratament temporar pentru catarul nazal. Dacă digestia duce la dureri de cap și migrene, se poate recurge la mentă.
Ca nervină, are acțiune tonică, calmând anxietatea, tensiunea, isteria etc. În caz de menstruații dureroase (dismenoree), calmează durerile și ameliorează
tensiunea asociată. Extern, se poate folosi pentru calmarea mâncărimilor și inflamațiilor.
Asocieri: în caz de răceală și gripă, se poate folosi alături de Eupatorium perfoliatum, flori de soc și coada-șoricelului.
PREPARARE ȘI DOZARE
Infuzie: se toarnă 1 cană apă clocotită peste 1 linguriță cu vârf plantă uscată și se lasă să se infuzeze 10 minute; se bea cât de des se dorește.
Tinctură: se administrează 1–2 ml tinctură de 3 ori pe zi.
MESTEACĂN (ARGINTIU)
Betula pendula
BETULACEE
Parte folosită: frunze tinere și scoarță.
Cules: frunzele se culeg la sfârșit de primăvară sau vara; la culesul scoarței e important să nu fie decojită de jur împrejurul copacului, căci va muri copacul.
Compuși: tanini, saponine, principii amare, glicozide, uleiuri esențiale, flavonoide.
Acțiuni: diuretică, antiseptică, tonică.
INDICAȚII
Frunzele de mesteacăn acționează ca remediu eficient în cistită și alte infecții ale sistemului urinar, precum și pentru eliminarea excesului de apă din organism.
Poate datorită acestei activități diuretice de purificare planta a fost folosită pentru gută, reumatism și dureri artritice ușoare. Scoarța calmează durerile musculare dacă este aplicată extern, cu partea umedă pe piele.
Asocieri: pentru infecții urinare se poate folosi alături de strugurii-ursului, iar pentru dureri reumatice se asociază cu salcie neagră.
PREPARARE ȘI DOZARE
