Parte folosită: părți aeriene.
Cules: tulpinile se culeg în perioada de înflorire, între iunie și septembrie.
Compuși: glicozide amare: leonurină și leonuridină; alcaloizi: leonunină și stachidrină; uleiuri volatile, tanini.
Acțiuni: sedativă, emenagogă, antispasmodică, de tonic cardiac.
INDICAȚII
Această plantă este importantă în tratamentul afecțiunilor menstruale și uterine, dar și în cel al afecțiunilor cardiace și circulatorii. Este foarte bună pentru stimularea menstruației întârziate sau oprite, mai ales când sunt implicate anxietatea sau tensiunea. Este un tonic relaxant util în schimbările datorate menopauzei. Se poate folosi pentru calmarea durerilor travaliului fals. Este un excelent tonic cardiac, întărind fără să forțeze. Este specifică în caz de puls excesiv de accelerat declanșat de anxietate și alte cauze asemănătoare. Se poate folosi în toate afecțiunile cardiace asociate cu anxietatea și tensiunea.
PREPARARE ȘI DOZARE
Infuzie: se toarnă 1 cană apă clocotită peste 1–2 lingurițe plantă uscată și se lasă
să se infuzeze 10–15 minute; se bea de 3 ori pe zi.
Tinctură: se administrează 1–4 ml tinctură de 3 ori pe zi.
TĂTĂNEASĂ
Symphytum officinale
BORAGINACEE
Denumiri populare: iarba-tatălui, iarbă-neagră, mierea-ursului.
Parte folosită: rădăcină și rizom, frunze.
Cules: rădăcinile trebuie culese primăvara sau toamna, când nivelul de alantoină
este cel mai ridicat; se taie rădăcinile în jumătate și se usucă la temperaturi moderate (40–60° C).
Compuși: mucilagii, gumă, alantoină, tanini, alcaloizi, rășini, uleiuri volatile.
Acțiuni: cicatrizantă, emolientă, astringentă, expectorantă.
INDICAȚII
Impresionantele proprietăți de vindecare a rănilor ale tătănesei se datorează, în parte, prezenței alantoinei. Această substanță chimică stimulează proliferarea celulară, accelerând astfel vindecarea rănilor și pe dinafară, și pe dinăuntru.
Adaosul de mucilagii emoliente face din tătăneasă un puternic agent de vindecare în caz de ulcer gastric și duodenal, hernie hiatală și colită ulceroasă.
Astringența sa ameliorează hemoragiile, indiferent de locul acestora.
A fost utilizată cu rezultate bune în caz de bronșită și tuse iritantă, calmând și reducând iritațiile și ajutând expectorarea. Tătăneasa se poate folosi extern pentru accelerarea vindecării rănilor și minimizarea cicatricelor. Trebuie avut grijă în cazul rănilor foarte adânci, căci aplicarea externă de tătăneasă ar putea să
producă formarea de țesut peste rană înainte ca aceasta să se vindece în profunzime, ceea ce ar duce la abcese. Se poate folosi sub formă de compresă
sau cataplasmă pentru orice ulcerație externă, pentru răni și fracturi. Are o
reputată acțiune anticancerigenă.
Asocieri: pentru ulcere gastrice și inflamații se asociază foarte bine cu nalbă-mare și crețușcă; pentru tulburări respiratorii, se folosește alături de podbal, unguraș sau iarbă-mare.
PREPARARE ȘI DOZARE
Decoct: se pun 1–3 lingurițe plantă uscată la 1 cană apă, se dă în clocot, se lasă
să fiarbă 10–15 minute; se bea de 3 ori pe zi; pentru aplicări externe, vezi capitolul despre piele.
Tinctură: se administrează 2–4 ml tinctură de 3 ori pe zi.
TEI
Tilia europea
TILIACEE
Parte folosită: flori uscate.
Cules: florile se culeg imediat ce au înflorit, vara, într-o zi neploioasă, și se usucă cu grijă la umbră.
Compuși: uleiuri esențiale cu farnesol; mucilagii, flavonoide, hesperidină, flaxozidă cumarină, vanilie.
Acțiuni: nervină, antispasmodică, diaforetică, diuretică, astringent ușor.
INDICAȚII
