seismele au avut o legătură directă cu energia produsă în tunelurile ascunse sub Munții Bucegi. […] În plus, seismele din zona Bucegilor se produceau la ore fixe”.
Mai există o explicație pentru cutremurele la ore fixe din 1994, dar o formă
inexplicabilă de orbire – provocată, probabil, de lumina care țâșnește ca TGV-ul din tunelurile subterane – ne face să n-o luăm în considerare. În 1994
naționala de fotbal a României își joacă meciurile cele mai bune din ultima jumătate de secol la Cupa Mondială din America. Micile seisme din Bușteni se produc și în alte locuri din România, cu sau fără tuneluri: Gătaia, Drumul Sării, Bustuchin, Adamclisi, Craiovița Nouă, Dristor, Ghelmegioaia etc. Sunt cutremurările publicului care participă cu urlete, pumni în masă și tropăituri la meciurile cu Columbia, Elveția, SUA, Argentina și Suedia. Intensitatea cea mai mare pe scara Richter se simte când Hagi marchează al treilea gol din optimea de finală cu Argentina și când Dan Petrescu și Belodedici ratează
loviturile de departajare din sfertul cu Suedia.
Poveștile despre tunelurile doldora de energie și despre forța regeneratoare pe care o simți când îi dai târcoale Sfinxului își fac loc și în manualele școlare. Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice ( Științifice, da?) avizează un manual de limba și literatura română de clasa a IV-a, apărut la Editura Intuitext, pe care postul TV Digi 24, alertat de un părinte, îl popularizează ca exemplu de „așa nu” și din care copiii pot afla următoarele:
„În Munții Bucegi. În preajma stâncilor Babele și Sfinxul, există o zonă de un kilometru pătrat în care organismul nu obosește și se înviorează brusc.
Specialiștii spun că aici se manifestă un fenomen magnetic rar întâlnit, care are efecte benefice uluitoare asupra organismului uman. Este, foarte probabil, cea mai interesantă descoperire făcută vreodată în România. În credința populară românească, se spune că avem de-a face cu legendarul loc dintre cer și pământ numit Gura de Rai, un spațiu între cer și pământ cu un caracter sfânt, un loc benefic.”
„Efectele benefice” sunt produse, bineînțeles, de galeria de tuneluri subterane din Munții Bucegi. Mințile cele mai zburdalnice – și sunt destule –
susțin câteva enormități care-ți iau piuitul și nu ți-l mai dau înapoi. Prima: în 100
aceste tuneluri secrete (dacă sunt secrete, mai întreb o dată, cum de știe atâta lume de ele?) se află depozitat adevăratul tezaur al României. A doua: tunelurile adăpostesc baze militare pe care nimeni nu s-ar cuveni să le cunoască. A treia: rețeaua de galerii subterane comunică direct cu piramidele din Egipt (de inspirație dacică, dacă ați uitat). A patra: rețeaua subterană a fost construită de câteva civilizații extraterestre care monitorizează cu maximă atenție tot ce se întâmplă pe Terra. A cincea: de fapt, rețeaua a fost construită de daci, prin puterea magică a lui Zalmoxis, iar dacă sunt privite de sus (nu se știe cum, forând solul cu ochii?), tunelurile formează un cap de lup imens, care are gura deschisă, ca și cum s-ar năpusti asupra prăzii. A șasea: în timpul războiului, nemții îngropaseră aici o locomotivă unică în Europa, iar secretul ei de fabricație nu avea voie să încapă sub nicio formă pe mâna rușilor.
E evocată și construirea unui tunel de șase kilometri între Moroieni și Sinaia, pe care regele Ferdinand o aprobă în 1913, înainte de începerea Primului Război Mondial. Site-ul www.descoperaistoria.ro scrie despre întreruperea efortului de străpungere și despre reluarea lucrărilor după
război, cu ajutorul a două echipe care încep forarea în tot atâtea puncte ale muntelui. Povestea amintește de gluma cu schimbul de experiență dintre ruși și japonezi. Rusul: „Cum construiți tunelul?” Japonezul: „O echipă pornește din punctul A, o alta din punctul B, echipele se întâlnesc la jumătatea distantei și avem tunelul. Voi?” Rusul: „Și noi procedăm la fel. Două echipe pleacă în străpungere din două puncte. Dacă se întâlnesc, facem un tunel. Dacă nu, facem două”.
Ar mai fi de pus o întrebare, fiindcă tot avem atâtea tuneluri neexploatate și atâta energie nefolosită. N-am putea, unindu-ne gândurile în acest spațiu al paranormalului, telepatiei și ezotericului, să mutăm galeriile subterane de sub Ceahlău, Buzău și Bucegi în București? Am termina naibii metroul, inclusiv tronsonul 1 Mai – Aeroportul Internațional Henri Coandă (Otopeni).
Vă dați seama? Să ajungi cu metroul la Humanitas prin puterea magică a lui Zalmoxis?
Atelierul de bărbați
„Bărbăția nu se cumpără la librărie”, declară Liviu Dragnea la Congresul Național al PSD din 2018, ținut la Timișoara. Nimic mai adevărat. Bărbăția se cumpără din alte locuri, ca în gluma în care un cetățean intră agitat într-o 101
farmacie, îi roagă pe cei de la coadă să-l lase în față – „e o urgență, am pe cineva la pat” –, iar după ce i se dă voie, îi cere farmacistei un flacon de viagra și o cutie cu prezervative.
Nu e singurul enunț enorm al lui Liviu Dragnea. România află tot din gura lui că protestatarii #rezist au tabere de antrenament în munți. Și că patru asasini de temut ajung în țară ca să-i vină de hac. Mai țineți minte?
„Am avut anul trecut o tentativă (de asasinat – n. m.) în aprilie. Nu vreau să
povestesc pentru că nu este cazul. Au venit patru străini în România, au fost cazați la Athénée Palace, au stat trei săptămâni, dar, mă rog, am scăpat.
[…] Au ajuns în preajma mea. Suntem într-un stat parțial mafiot. Statul Paralel e o mafie. […] E tot ce vreau să spun. Știu că s-a cercetat, mai departe nu știu. Am aflat cine-i plătește, dar nu pot să spun asta. E un om foarte celebru în lume.”
Oastea de stafii foșnitoare din mintea lui Liviu Dragnea mai cuprinde detașamentele de gay care fură copii din orfelinate, multinaționalele care susțin cu bani protestele din stradă, acei slujitori ai justiției care cred că
borfașii trebuie să meargă la închisoare, agenții lui George Soros infiltrați până la nivelurile de jos și, de bună seamă, structurile de putere și de influență
ale Statului Paralel. E greu, e oribil, e înfiorător. Nu rezistă oricine într-un asemenea scenariu. Trebuie să fii croit într-un fel anume. Doar bărbații adevărați pot face față coșmarului, se pot smulge din el și se pot proclama învingători. Însă tocmai am aflat că bărbăția nu e de găsit printre rafturile cu cărți. E adevărat. Din fericire, asta nu înseamnă că nu există ateliere de forjare a ei, de preschimbare a bărbătușului plăpând și fricos într-un mascul cu mușchi de bronz și suflet de catifea.
E momentul să intre în scenă unul dintre aceste ateliere: „Prima tabără de masculinitate Theos”, organizată în județul Brașov, unde lingviștii și cercetătorii susțin că a apărut termenul „brașoave”. O știm de mult, strategiile de amăgire și de fraierire din Grădina Maicii Domnului operează sub un slogan care curtează infinitul: Sky is the limit. Altfel spus, rezervorul e fără
fund. Oricând se vor găsi un șmecher capabil să comercializeze o iluzie și un candid dispus s-o cumpere. Dacă au existat întreprinzători care au vândut pungi cu aer din Buenos Aires din anul când Argentina a câștigat Cupa Mondială, dacă s-au ținut licitații pentru unghiile de la picioare ale lui Figo, pentru deodorantul lui Roberto Carlos sau pentru fața de pernă a lui Raúl, de 102
ce n-ar avea succes o tabără de virilizare a nevolnicilor? Nimic nu e de prisos când vrei să te șlefuiești și în paralel să te ascuți – un proces care presupune dedublări incomode, dar pe care niciun participant la tabără nu-l exclude din capul locului.
Theos Events, entitatea care organizează evenimentul, promite o ascensiune fulminantă spre tăriile masculinității, cu un motto pe măsură: „Un bărbat adevărat nu se naște ca atare, ci se transformă prin efort susținut și perseverent”. (Poate că nihil sine Theos ar fi fost mai percutant, e doar o idee.) în timpurile acestea de fluidizare a genurilor și a sexelor, Theos Events uită
totuși să spună din ce se transformă bărbatul adevărat. Dintr-o ciupercă
otrăvitoare? Dintr-o garnitură de chiuvetă? Dintr-un pian dezacordat? Mister.
În schimb, organizatorii taberei le garantează participanților veritabile miracole ale detentei masculine, într-un amestec de formule bombastice, majuscule la tot pasul și semne ale exclamării. După cum urmează:
„Ne vom aventura împreună într-o călătorie a descoperirii și a autodepășirii de Sine printr-un program intensiv, masculin și eroic!
Programul va cuprinde: Sesiuni Yoga dimineața, cu accent pe realizarea perfectă a tehnicilor pentru atingerea stării de continență perfectă
Urdhvareta; prezentarea unor aspecte ezoterice secrete ale Stării de Masculinitate Triumfătoare!; inițiere în tehnica de Centrare în Inima Spirituală; conferință: Continență amoroasă și Legile Polarității; Foc de tabără – prezentarea unor noțiuni ezoterice fundamentale despre simbolismul focului; tehnici secrete de trezire și mărire a puterii oculte a Virilității (Lingamului)!”
Citești, râzi, te scarpini la lingam și te gândești la un interviu în care Gary Oldman ironizează scenariile din franciza James Bond, îndeosebi scenele în care Connery/Moore/Brosnan/Craig sau cine o mai fi fost se recomanda frumoasei de la bar, la un pahar de martini shaken, not stirred, prin formula
„Mă cheamă James Bond și sunt agent secret”. Păi dacă ești secret, se minunează Oldman, de ce te deconspiri? La fel și aici. Dacă afli tehnicile secrete de trezire și mărire a puterii oculte a Virilității, prin ce rămân ele secrete?
Pentru cine nu se mulțumește cu oferta de adineauri există și alte delicii.
Bunăoară, participanții primesc răspuns la câteva întrebări fundamentale. A, nu, nu mizeriile gen „Cine suntem? De unde venim? Încotro ne îndreptăm?”.
103
