sună greaca bătrână, germana bătrână sau slava bătrână? Par contre, vi-l imaginați pe Alecsandri scriind „Vechiul Dan trăiește ca șoimul singuratic”?
Isus: de-ai noștri, de pe aici
În condițiile în care George Cadar scrie despre limba zimbri-geților, haiducul științific Gheorghe Funar răspunde cu ceva amuțitor, de natură să-l reinstaleze în centrul atenției. Între 9 și 12 iulie 2005, el participă la al XVI-lea Congres Internațional de Dacologie ținut la Buzău și intitulat „Deceneu și dacii”. Acolo, în prezența lui Napoleon Săvescu și a altor dacopați de calibru, Funar avansează pentru prima dată o ipoteză semeață: Isus nu a fost evreu, ci dac. Fostul primar lansează cu această ocazie o broșură de puține zeci de pagini, dar cu o mândrețe de copertă tricoloră și cu un titlu greu: Se află
adevărul privind biografia Fiului lui Dumnezeu?! Cine citește broșura publicată de Editura Ecou Transilvan nu descoperă adevărul, ci altceva: că
multe dintre argumentele invocate de Gheorghe Funar sunt precedate de „se vorbește”, „s-ar putea să”, „după unii, ar fi vorba de” sau „e posibil ca”. Funar se inspiră din stilistica redactorilor de sport, care fac din „e posibil” alibiul perfect pentru știrile scoase din burtă sau dezmințite ulterior de realitate: „E
91
posibil ca Mbappé să se transfere la Chimica Târnăveni”, „E posibil să ajungem campioni mondiali la hochei”, „E posibil ca linia de tren rapid Gara deNord-Aeroportul Internațional Henri Coandă să fie dată în folosință la termen”.
Unele argumente frizează infantilismul și conțin speculații gimnaziale. De pildă: „Pe plăcile de aur de la Sinaia, aflate la Vatican (circa 200 de bucăți) și la Moscova (300 de plăci mari de aur), scrie că numele Fiului lui Dumnezeu este Ili, care în Limba Primordială a Geto-Dacilor înseamnă Îi Sus. E posibil ca de la Îi Sus să se fi ajuns la Iisus”. Sau: „În România, pe cruci și troițe, apar inițialele INRI, care semnifică, după unii, Iisus Nazarineanul Regele Iudeilor.
Se știe că Iisus nu a fost nazarinean și niciodată rege al iudeilor. După alții, INRI înseamnă Iisus Nu-i Regele Iudeilor”. Simpla parcurgere a acestor rânduri îl edifică pe cititor în privința alonjei științifice a haiducului Gheorghe Funar. Bătutul câmpilor continuă până pe ultima pagină, cu aceeași aplecare spre cuvintele cu majusculă, care nu denotă rigoare de cercetător, ci împieptoșare patriotardă. Sa crezi că Isus s-a născut pe teritoriul de astăzi al Apahidei, Sărmașului sau Bârladului înseamnă până la urmă să păstrezi doar o firavă legătură cu pământul.
Pe de altă parte, conducătorul cenaclului dacologic de la Buzău, Napoleon Săvescu, e pătruns de adâncimea studiului funariot, îl contrasemnează cu entuziasm și susține ideea „haiducului” de-a cere Vaticanului să desecretizeze
„anumite documente” de natură să dezvăluie adevărata identitate a lui Isus. E
de dorit ca la Sfântul Scaun să fie oameni cu simțul umorului, care să știe cum să trateze o asemenea solicitare. Mai cu seamă că Napoleon Săvescu, autor la rândul lui al unei cărți care-i arde un bobârnac lui Eminescu – Noi nu suntem urmașii Romei –, susține teoria conform căreia dacii ar fi cucerit cândva Europa de Vest. (Probabil că de aici apare amenințarea: „Dacă nu ești cuminte, te ia mama dacului”.) Mai mult, Săvescu editează revista Noi, tracii în colaborare cu un alt ilustru patriot, Iosif Constantin Drăgan, cel care finanțează basorelieful înalt de 55 de metri cu chipul lui Decebal, sculptat într-o pădure de pe malul Dunării, între Eșelnița și Dubova, și considerat de mulți critici de artă o expresie acută a kitsch-ului protocronist.
E momentul când în minte ți se derulează o veche reclamă parodică. Pe poarta uzinei din Colibași (astăzi, Mioveni) iese o Dacie. După trei minute iese o altă Dacie. După alte trei minute mai iese o Dacie. După alte trei, o a patra.
Și tot așa. După ce iese și a zecea mașină, un glas cavernos anunță din off: „Ați urmărit filmul Dacii”.
92
Dar ce să vezi? În timp ce Napoleon Săvescu e pe punctul să facă din Dacia o colonizatoare a Occidentului, preotul Dumitru Bălașa din Drăgășani îi aruncă în aer teoria și susține că, dimpotrivă, perfizii apuseni le pun gând rău dacilor și vor să-i subjuge. La Editura Bârda Cuget Românesc (condusă de preotul Alexandru Stănciulescu-Bârda) apare o cercetare verde pe copertă și roșie de indignare antioccidentală în conținut, cu un titlu de neuitat: Marele atentat al apusului papal împotriva independenței daco-românilor. Cartea e prezentată drept „un act de autentic patriotism într-o vreme în care globalizarea și înstrăinarea devine (sic – n. m.) crezul unor întregi generații.
După ce o citești, nu poți decât să exclami: «Cine n-are bătrâni să-și cumpere!»” Iar după ce exclami, poți să-ți completezi lecturile din preotul Dumitru Bălașa cu alte titluri de referință: Țara Soarelui sau Istoria Dacoromâniei (dintr-o neglijență de redactare, „sau” nu e scris cu majusculă
– se va îndrepta la edițiile viitoare), Dacii de-a lungul mileniilor, pe coperta căreia autorul nu mai e „preot”, ci „preot cercetător istoric”, Basmul românizării – Dacii, întemeietorii Romei și De la Zamolxe la Iisus Hristos. Din ultima poți să afli că „strămoșii noștri au creat valori spirituale care au constituit baza medicinei, dreptului și filozofiei europene”. Dacă însă nu ești pregătit pentru alte achiziții din opera lui Dumitru Bălașa, nu-ți rămâne decât să parcurgi prefața Marelui atentat și să afli că:
„Dacii și romanii erau traci și vorbeau aceeași limbă. De asemenea, cea mai înaintată cultură de pe Terra a aparținut dacilor. La un moment dat, romanii-latini plăteau tribut regelui dac. Războaiele dintre romani și daci au fost războaie fratricide, așa cum, mai târziu, moldovenii s-au luptat cu muntenii. Eneas și Traian (TROIAN) au fost traci-romani. […] Daco-Romanii nu au migrat nicicând. Ei sunt aici de zeci de milenii. Pe parcurs au fost robi în propria lor vatră. Cultura greacă și latină și cultura mondială
sunt tributare culturii dacice.”
Colac peste pupăză, în aceeași perioadă de înflorire dacopată, editurile Babei și Vicovia scot în colaborare volumul Magistralele tehnologice ale civilizației dacice de Andrei Vartic. În aceste condiții, nu e simplu pentru Gheorghe Funar să se păstreze în prim-planul extazului dacopat. Tocmai de aceea, el își flutură din nou broșura tricoloră la ediția din 2017 a Târgului de carte Gaudeamus de la Cluj. Publicul nu se înghesuie, dar asta nu-l împiedică
pe haiducul științific să-și reia presupunerile și concluziile care fac din Isus 93
un personaj care era „de-al nostru, din rândul nostru”, și care „a vorbit limba strămoșilor noștri”. Amestecul de curiozitate binevoitoare și ironie cu care este întâmpinat fostul primar s-ar transforma în perplexitate dacă măcar doi-trei participanți ar deschide broșura lui Funar și ar citi (atenție, cad majuscule):
„Sunt ignorate dovezile existente în fresca din Ravenna (Italia) în privința celor trei magi de la Răsărit, care sunt îmbrăcați în portul Geto-Dac, având pe cap căciuli de tarabostes daci. Cei trei magi au adus Fiului lui Dumnezeu aur, smirnă și tămâie. Colinda «Hristos s-a născut» confirmă acest Adevăr astfel: «Pastorii cu fluierile / Pre El îl măresc, / Și ca la nou Împărat / Daruri îi cinstesc: / Aur, smirnă și tămâie / Mila domnului să fie, / Mila Lui cu lumea toată / Și până-n vecie». Darurile erau din Geto-Dacia? Aurul era de la Roșia Montană, la fel și cei găsit în piramidele din Egipt și în mormântul lui Tutankamon? Smirna și tămâia erau medicamente cunoscute și folosite în medicina Geto-Dacilor. […] De ce este prohibit Adevărul despre Fiul Omului, Învățătorul iubirii, Păstorul din Neamul oierilor? Cine și cu ce scop a căutat să fie distruse sau ascunse dovezile arheologice și documentele referitoare la Ili – Iisus Hristos? Cine l-a determinat pe împăratul Traian să
distrugă Centrul Spiritual al Antichității din Munții Orăștiei, în urma primului război religios din lume?”
Nu se îndoiește nimeni că haiducul științific Gheorghe Funar va găsi răspuns la întrebări și va reface harta lumii antice așa cum se cuvine, cu Dacia pe post de centru de iradiere culturală, cu recunoașterea unui adevăr fundamental, prezentat și în broșura tricoloră – „Ieslele au fost inventate și folosite de agricultorii Geto-Daci” –, și cu betonarea convingerii că vikingii au interiorizat la sânge principiile zalmoxianismului. Îl va ajuta categoric în muncă Partidul România Noastră, în care Funar speră să adune – aici se poate vorbi deja de fake news parodic – tot ce au avut mai bun și mai frumos Vatra Românească și Partidul România Mare. Așa să ne ajute Deceneu.
Nimeni nu e singur pe pământ
E titlul unei piese cântate de Cornel Constantiniu și în același timp expresia unei certitudini: oricât ar fi de mare năzbâtia care-ți iese pe gură, se găsește cineva care să-ți stea alături. Asociația Geto-Dacii, care frământă tot felul de 94
teorii la limita plauzibilului, anunța cu patru ani în urmă, pe contul ei de Facebook, că „Un manuscris vechi despre daci, vechi de aproximativ 1.500 de ani, se află la Ulan Bator, capitala Mongoliei”. Să fie asociația sănătoasă, de când tot vorbește Daniel Roxin despre manuscrisul vechi și de când susține că limba dacă e punctul de plecare al comunicării pe Terra.
Daniel
Roxin
este
unul
dintre
coordonatorii
platformei
www.adevaruldespredaci.ro, unde se pot citi enormități provocatoare de sughițuri. Aici, romanizarea Daciei este prezentată drept un „fals istoric”. Tot aici, „Geto-Dacii așteaptă să li se facă dreptate”. Și tot aici, dacă ai destulă
răbdare, găsești și alte informații la vederea cărora te pândește împietrirea: un nepot al lui Decebal e la un pas să modifice numele Imperiului Roman în Imperiul Dac, strămoșul ducilor de Normandia e un războinic dac etc. Din fericire, www.adevaruldespredaci.ro contrabalansează fascinația pentru daci, văzuți drept înaintașii romanilor, cu informații despre decorarea apartamentului sau despre cele mai bune metode de contactare a unei escorte pentru un GFE (girlfriend experience). Pe barba lui Dromihete și pe tatuajele zeilor scandinavi, așa ceva e greu de egalat.
Pe 26 iulie 2013, Daniel Roxin, autorul emisiunii Adevăruri tulburătoare, îl invită la dialog, în studioul Nașul TV, pe profesorul Nicolae Leonăchescu (trecut între timp la cele sfinte), alături de care își propune să deslușească
măcar o parte dintre tainele limbii dace. Printre ele, limbajul tehnic al dacilor, care se păstrează și în zilele noastre. Discuția e o plăcere sado-maso pe care nu prea ai cum să ți-o refuzi. Mai ales că dincolo de musafir se vede o imagine cu adineauri evocatul chip din piatră al lui Decebal, pe când gazda are în spate o imagine cu Sfinxul din Bucegi. Asta în timp ce de pe site-ul www.dacia-art.ro
