arunci ambalaje într-un recipient roșu, galben și albastru. Tot lui Gheorghe Funar o parte din clujeni, o parte mult mai mică din restul românilor și partea importantă din Securitate trebuie să-i mulțumească pentru repetarea unei operațiuni aritmetice din școala primară: înmulțirea cu opt, exersată
înăuntrul șarlataniei Caritas, sub comanda lui Ioan Stoica și cu binecuvântarea televizată a lui Mihai Tatulici.
În materie de declarații publice, Gheorghe Funar nu are detenta unui Mircea Geoană, Marian Vanghelie, George Becali sau Călin Popescu-Tăriceanu. Nu se poate compara nici măcar cu Monica Tatoiu ca frecventă și diversitate a domeniilor abordate. Funar vorbește rar, dar memorabil.
Spusele lui tocmai de asta trebuie prețuite și transmise din generație în generație. Nu te întâlnești cu așa ceva în fiecare zi. Buster Keaton însuși, pus în fața unei declarații a lui Gheorghe Funar, ar fi admis că imobilismul lui facial e o legendă.
Printre enunțurile care merită puse în rama eternității se numără
vestejirea nemiloasă a unui savant despre care lumea crede, ca o naivă, că e unul dintre geniile ultimelor secole: „Einstein n-a fost nici măcar un șmecher.
El l-a plagiat pe Eminescu”. În aceeași ramă trebuie să i se facă loc și unei subtile constatări filologice: „Maghiara e limba cailor”. Europenismul galopant își găsește la rândul lui reflectarea în enunțul rostit din fotoliul primăriei: „Au venit investitori de la Coca-Cola. Le-am zis că nu negociez cu escrocii”. Iar dacă aveți dubii cu privire la agerimea politică a personajului, ele se destramă în fața constatării că „Vicepreședintele se crede mai vicepreședinte decât ceilalți vicepreședinți”.
Mai mult ca sigur însă că elogiul avântului tehnologic al geto-dacilor stă
deasupra declarațiilor de dinainte. Dacă pentru Viorica Dăncilă „orice om îi este teamă”, pentru noi, umili călcători pe pământul străbătut altădată de pașii geto-dacilor, vibrația unei asemenea descendențe trebuie să ne facă să
plutim pe deasupra celorlalte neamuri și seminții. Căci, spune Gheorghe Funar,
„Geto-dacii erau extraordinar de avansați în toate domeniile. Aveau și aparate de zbor, au făcut hărți de deplasare pe planetă la care cei de la NASA se uită și astăzi și spun că nu le pot face la nivelul geto-dacilor. Eu am intrat în marea grupă a haiducilor științifici în domeniul istoriei. Noi, românii, nu știm că în România avem o mulțime de piramide, iar după
88
modelul piramidelor din România strămoșii noștri geto-daci au construit piramidele din Egipt”.
Lucrurile se leagă. Pe Facebook circulă în ultima vreme o postare cu o hartă
a „Geției Carpatice din secolul 1 î.Cr”. Legenda hărții edifică pe deplin: cu galben e prezentată „patria inițială a geților-arieni”, ocrul semnalează
„extinderea geților carpatici”, roșul îi identifică pe „geto-iberici, iler-geți, geto-gali și geții italici”, plus o felioară din „geții iliri și cei macedoneni”, pe când cu verde sunt semnalați „sarmo-geții sau sarmații”. Există și o zonă albă, unde trăiesc „geto-goții și geto-germanicii”. Bineînțeles că, pe o asemenea hartă, Marea Neagră se numește Marea Getică. Cartograful uită să precizeze că Bill Gates, despre care se va vorbi de rău în capitolul următor, e de fapt Bill Getul, însă cei care au ușurința asocierilor o știu deja.
Probabil din modestie, dacă nu cumva spre a nu atrage asupră-ne invidia planetei, haiducul științific Gheorghe Funar uită să spună despre geto-daci că
au și alte merite. Tot ei au inventat grupa sangvină, tarta cu piersici, ața dentară, salata boeuf, arbitrajul video pentru fazele litigioase, biscuiții cu ghimbir, nebulizatorul, Schweppes-ul de mandarine și spray-ul împotriva gândacilor. Pe lângă ele, piramidele din România sunt un fleac. Și în fața Luvrului e o piramidă. Mare brânză.
În confreria făcătorilor de bine (prin umor involuntar), haiducii științifici se simt în largul lor alături de cei din mândra ceată a lingviștilor. Gheorghe Funar se poate fotografia, dacă n-o fi făcut-o, cu un alt propagator de fake news: Andrei Groza, prim-prorector al Academiei de Administrare Publică din Republica Moldova. Aproape că-ți vine să crezi în teoria funariotă a aparatelor de zbor ale geto-dacilor când îl auzi pe domnul Groza afirmând, de pe poziții științifice, firește, că limba pe care au vorbit-o primii oameni pe pământ a fost limba „rumână”. Nici lui Nicolae Densușianu nu i-ar fi trecut prin cap așa ceva.
Andrei Groza publică volumul Limba rumână —fundament al nașterii societății umane, în care susține o idee pe care o reia cu ocazia unei conferințe despre „Antiromânismul în acțiune”:
„De la începutul începuturilor, dacă vreți, acea limbă pe care o vorbea toată
lumea nu avea nume. Mai târziu au fost inventate celelalte limbi, atât limba greacă, limba ebraică, limba latină și altele. Prima limbă era numită limba părintească, simplă, populară, și pentru prima dată această limbă a fost numită limba română în Imperiul Bizantin.”
89
Ca și cum n-ar fi fost de-ajuns…
Spectacolul continuă, ca în scheciul în care Dem Rădulescu joacă un regizor TV care dă peste cap o nuntă obișnuită, îi pune pe participanți să facă tot felul de giumbușlucuri, îi întrerupe, îi obligă să reia și din când în când anunță:
„Nunta decurge normal”. E un spectacol policrom, în care speculația scăpată
din chingi ne mai aduce o dată în vârful – sau, mai știi?, la baza – piramidei. La Editura Proema, cea care publică și encomionul Iulian N. Vlad. Confesiuni pentru istorie de Aurel I. Rogojan (100 de lei și pentru cine întreabă, și pentru cine cumpără), apare, cu exact zece ani în urmă, volumul de cercetare filologică Origini. Sfânta limbă bătrână a zimbri-geților, scris de George Cadar.
Zimbri-geții sunt, după cum își dă seama oricine, geții proprietari de zimbri, care merg cu ei la târg o dată pe săptămână și-i schimbă pe unelte agricole sau pe care de luptă. (Există și teoria după care ar fi vorba de simbri-geți, adică geți care primesc simbrie și care au fost nevoiți să-l transforme pe „s”
inițial în „z” pentru a intra în tiparul limbii dace, alături de „varză”, „viezure”,
„brânză” și „mânz”.)
Postul de televiziune Nașul TV, care aduce pe ecran tot felul de alcătuiri exotice, îl laudă pe George Cadar și vede în el expertul care răstoarnă tot ce ai învățat la școală. Manualele de istorie și cursurile de lingvistică își pierd relevanța când elevul/studentul află, din gura expertului, că limba română stă
la originea tuturor celorlalte limbi care se vorbesc astăzi în lume. Cadar însuși promite să abordeze chestiunea la conferința pe teme semiotice de la Sofia la care urmează să ia parte:
„La Sofia voi încerca să fac o aplicație practică, să demonstrez invitaților o primă decriptare a unui înscris în etruscă, lucru care nu s-a mai întâmplat, tocmai pentru a dovedi că dacă se cunoaște pronunția limbii noastre bătrâne se poate realiza descifrarea unui asemenea text etrusc. […] Ce o să
supun eu atenției acolo este decriptarea «Stelei funerare din Lemnos», care nu a mai fost niciodată făcută și care a fost descoperită pe teritoriul grecesc, precum și decriptarea textului în tracă de pe inelul de la Ezerevo, descoperit în 1912.”
Pe site-ul www.cartea-ta.ro se pot citi următoarele: 90
„Profesorul George Cadar ne prezintă în paginile cărții sale o altfel de istorie a poporului nostru, o istorie de care putem fi mândri și care ne amintește că suntem neamul de păstori de la facerea lumii. Prin Origini, cititorul va descoperi Imperiul cel Sfânt al Păstorilor, vatra la care s-au încălzit și compus nepieritoarele povești ale omenirii, strămoșii rasei albe, iar limba bătrână reprezintă arhetipul din care s-au dezvoltat toate dialectele civilizației europene. Așadar, volumul de față deschide în istorie poarta spre cunoașterea limbii bătrâne pe care au vorbit-o și dacii, unica limbă de origine a poporului român, vorbită cu mult înainte de a «deveni»
romani.”
Ah, mândria. Vechea (sau, mă rog, bătrâna) poveste. În sfârșit, mai avem o ocazie s-o scoatem din cufăr, s-o ștergem de praf și s-o arborăm la poartă.
Dincolo de această formă de protocronism care nu e chiar la îndemâna oricui, stăruie totuși o nedumerire: de ce este limba zimbri-geților din carte „sfântă”
și „bătrână”? Cum anume s-a sfințit? Și de ce nu poate fi, dacă tot despicăm firul în patru, o limbă veche? În facultate se studia pe vremuri – poate se studiază și astăzi – o așa-numită „limbă veche de profil”. Pe lângă asta, cum vă
