Romani a fost vanduta Ocultei Mondiale pentru experimente la fel si Italia.
Nu va faceti Ca’ nu pricepeti. Se aplica Noua Ordine Mondiala sub ochii nostri prin guvernul satanist care a tradat si vandut poporul Ocultei Mondiale pentru experimente. Ce aveti de Gand oameni inteligenti? Nu pricepeti Ca’ sunteti mintiti de presedintele tarii? (Alexandrina Desagă) Din desaga Alexandrinei țâșnește aceeași isterie conspiraționistă care înconjoară multe alte întâmplări și evenimente. Mecanismul ei de producere și de autoreproducere pleacă de la ideea că e obligatoriu ca lucrurile simple să aibă explicații complicate. Piesele de bază ale acestui mecanism sunt bănuiala și acuzația. Logica elementară e alungată cu pietre și în locul ei se instalează voluptuos scenarita. Iar pandemia nu e singura provocatoare de scenarii. În România și nu numai, oamenii croșetează variante neverosimile pentru o sumedenie de situații: când un meci se termină cu un scor neașteptat, când naufragiază o navă, când se produce un incendiu de pădure.
Explicația trece dincolo de evidență și se oprește în zona optimă de incitare a unei opinii publice care oricum adoră urzelile: influența unei case de pariuri, polița de asigurare pe care vrea s-o încaseze căpitanul, braconierii care vor să-și șteargă urmele. Motivele de primă instanță (jocul slab al învinsei, furtuna de pe mare, combinația de caniculă și vânt puternic din țara unde se produc incendiile) nu sunt luate în calcul. Adevărul e dincolo de noi. Numai că
– să vezi minunăție – noi știm. Ce anume? În principiu, totul, și în orice caz lucrurile de care cei implicați direct habar n-au.
Diplanuri diabolice
Din galeria scepticilor pentru care Covid-19 e o scorneală menită să
camufleze malversațiuni, îmbogățiri frauduloase ale guvernanților și un atentat la libertatea ființei naționale face parte și Pompiliu Diplan. Ideile lui găsesc mereu ușa deschisă la Sputnik, care nu ezită să-l promoveze jubilativ.
Nu de alta, dar Pompiliu Diplan este în admirația profundă a lui Vladimir 134
Putin, în care vede nu doar un campion al curajului, ci în general o figură de referință în politica lumii. „Ceea ce a făcut el în Siria – unde a oprit destructurarea întregului Orient Mijlociu și Apropiat – cu Rusia, distrugând practic singură ISIS, plus această încăpățânare de-a rămâne pe o linie conservator-creștină, fac din el lider care va rămâne în istorie”, declară
Pompiliu Diplan pentru Sputnik. Aici, ce-i drept, e greu să-l contrazici.
O pană subită de memorie îl face însă să scape din vedere că, probabil în virtutea aceluiași spirit conservator-creștin, Vladimir Putin ordonă
suprimarea opozanților incomozi, indiferent dacă se numesc Anna Politovskaia (împușcată în liftul blocului unde locuia), Pavel Klebnikov (împușcat noaptea pe o stradă din Moscova dintr-o mașină în mișcare), Boris Nemțov (împușcat ziua în amiaza mare pe un pod din apropierea Kremlinului), Aleksandr Litvinenko (otrăvit în Anglia cu ceai îmbunătățit cu poloniu, după o rețetă de Andrei Lugovoi și Dmitri Kovtun) sau Aleksei Navalnîi. Salvat în ceasul al doisprezecelea, ultimul învață una dintre cele mai importante lecții ale vieții: ceaiul ți-l pregătești singur și-l bei acasă.
Revenind, relațiile trandafirii dintre Pompiliu Diplan și Sputnik se sudează
anterior pandemiei. Mai precis, înaintea referendumului privind familia tradițională. Vladimir Putin este un apărător statornic al acestei familii, lucru pe care Diplan îl consideră salutar. (Aproape că-i simți oftatul: „Ah, dac-ar putea Vladimir Vladimirovici să invite la un ceai câteva mii de inși din România…”) Pe 5 martie 2018, Georgiana Arsene, corespondenta Sputnik-ului la București, relatează despre un miting la care participă câteva zeci de persoane strânse pe Bulevardul Unirii din București, în fața Corpului Aula al Ministerului Culturii. Oameni puțini – în schimb, cântece multe, patriotice, bașca imnul național. O parte dintre protestatari sunt îmbrăcați în costume naționale, peste care poartă paltoane. Sunt dârji, neînduplecați și vigilenți.
Unii au steaguri tricolore. Ca la orice protest, se ridică și aici pancarte: „Opriți propaganda homosexuală în școli și în instituțiile de cultură”, „Opriți propaganda homosexuală în Muzeul Țăranului Român – România, trezește-te!”, „Homosexualitatea nu este un act de cultură; homosexualitate =
subcultură”, „Cultura românească înseamnă valoare, nu depravare”.
Nu poți să nu te gândești că, dacă Leonardo da Vinci, Michelangelo, Proust, Ceaikovski, George Michael, Petroniu, Lully, Roland Barthes, Corelli, Elton John, Benjamin Britten, Händel, Peter Ackroyd, Alan Turing, Pedro Almodövar, James Baldwin, Truman Capote, Rupert Everett, Yuval Noah Harari, Jean Genet și alte zeci de mii de exponate din, nu-i așa?, galeria 135
subculturii și depravării universale ar fi încăput pe mâinile inflexibililor soldați ai purității hetero, ar fi fost vai de fundul lor.
Sămânța de scandal este filmul Soldații. Poveste din Ferentari (după cartea lui Adrian Șchiop), pe care cam o sută de elevi însoțiți de profesori îl văd la Muzeul Țăranului Român, în ciuda unui grup de asalt care încearcă să
întrerupă proiecția din pudibonderie ipocrită și fiindcă nu vrea să-și vadă
valorile creștine sub asediu. E de presupus că, dacă s-ar trezi la Florența, față
în față cu David al lui Michelangelo din Galleria dell’Accademia, membrii grupului de asalt ar reacționa cu aceeași vehementă, mai ales că lui David i se vede și – mă scuzați – organul. Cât despre În căutarea timpului pierdut, e numai bună de făcut focul cu ea în nopțile geroase, mai ales că are volume multe și fraze lungi.
Sunt două grupuri de cetățeni cu steaguri care protestează împotriva atentatului la puritatea virginală a elevilor. Unul e condus de Pompiliu Diplan și se numește „Familia Românească”. Celălalt pare coborât dintr-un Caragiale altoit cu Ionesco, George Becali și Stephen Fry (uf, ăsta e gay, poftim situație!):
„Asociația Frăția Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de Biruință”. Dan Grăjdeanu, conducătorul acestuia din urmă, își explică gestul și acțiunile: „Prea des, în ultima vreme, au început să ne ia copiii (D.G. nu spune cine îi ia – n. m.) și să-i ducă – cu școala – în instituții de cultură și să le arate că e în regulă să fii homosexual, că e în regulă să te crezi altceva decât ești”. Pompiliu Diplan e la fel de categoric: „Noi vrem să avem niște copii din punctul acesta de vedere virgini conceptual, nu vrem să vadă săruturi între doi bărbați, săruturi sau alte spurcăciuni între două femei”.
Amândoi se declară preocupați de „inocența copiilor”, uitând că, în anul 2020, zisa inocență e o formulă din caietul cu expresii frumoase, nimic mai mult. Elevii care văd filmul proiectat la Muzeul Țăranului nu sunt din clasa a doua sau a cincea. Și, oricum, copilul de azi nu mai poate fi crescut sub un clopot de sticlă, imun la influențele pe care părinții le consideră nefaste.
Copilul de azi e de zece ori mai emancipat și mai informat decât cel din urmă
cu un deceniu. În același timp, e mai slobod la gură și nici pe departe atât de suav cum îl prezintă Grăjdeanu și Diplan. Ajunge să treci pe lângă un grup de copii pe trotuar și să-i auzi discutând. Te lămurești pe loc. Copiii au Facebook, Instagram și toate sursele de informare la îndemână. Iar dacă vor neapărat să
vadă „spurcăciuni”, o pot face fie pe internet, fie pe canalele de filme pentru adulți la care s-ar putea, mai știi?, să se uite pe furiș chiar adulții care încearcă
să-i apere.
136
Și mai e un lucru. Nu cumva indignarea asociațiilor pentru conservarea inocenței izvorăște din faptul că Soldații. Poveste din Ferentari e un film românesc (de altfel, foarte bun)? Nu cumva aceiași părinți care se declară
ultragiați de filmul proiectat la Muzeul Țăranului n-au avut nimic de obiectat când fiii și fiicele lor s-au dus, în grup sau individual, la Multiplex și au văzut Brokeback Mountain?
Ion Cristoiu și pământul ca plăcintă
Cum spuneam, când nu se ocupă de „Familia Românească”, Pompiliu Diplan ilustrează sclipitor conspiraționismul prilejuit de Covid-19. O
demonstrează într-o convorbire online pe care o poartă în mai 2020 cu Ion Cristoiu, cunoscut în saloanele șuetiștilor de la Securitate drept „sursa Coroiu”. E un dialog de o oră și ceva în care pupilele celor care se uită cresc progresiv. Stupoarea, amuzamentul și revolta dansează în ochii publicului.
Rar îți e dat să vezi o combinație mai reușită de autocontraziceri, semidoctism, rea-credință, agramatism, fracturi logice și umor involuntar.
Dac-ar trebui să-l premiezi pe unul din ei, ți-ar fi greu să alegi. Pompiliu Diplan vorbește mai mult (și, firește, spune năzbâtii mai numeroase), dar nici Ion Cristoiu-Coroiu nu-i de lepădat, cu salba lui de enormități.
Pentru început, o selecție de inepții.
Best of Ion Cristoiu:
„Omul nu s-a născut cu mască.” (Corect, nu s-a născut nici cu vestă de piele, și-a pus-o după ce a crescut.)
