emoție. Și atunci această tehnică, în esență, pune la loc meridianul disrupt și atunci frica dispare. Este mai degrabă un dialog cu propria persoană despre problema pe care o am și vreau s-o rezolv”.
N-o fi știind Silviu Popa virusologie, dar își dă seama (nu c-ar fi foarte greu) câtă credulitate manifestă unii dintre semeni și cât de ușor o poate exploata.
Iar asta-l face să adopte postura binefăcătorului, deși specialiștii văd în el un panglicar interesat: „Observând valul acesta de panică ce s-a instalat în România, dar și în întreaga lume, m-am gândit ca măcar pentru cei care mă
urmăresc, cursanții mei sau cei care sunt pe pagina mea de Facebook, să le ofer exerciții prin care să li se diminueze foarte mult teama de coronavirus, pentru că – repet – teama de o boală ne face foarte vulnerabili în fața bolii”.
Interesant unghi de atac. Prin urmare, nu țintești boala, ci emoțiile pe care le declanșează ea în tine ca pacient. Silviu Popa lasă de înțeles că, dacă
îmblânzești frica de virus, Covid-19 se răsucește pe călcâie și pleacă – pâș, pâș
– cu coada între picioare, în căutarea unei victime care n-a apucat să se bucure 165
de dresura de afecte a speakerului motivațional și căreia poate să-i facă
franjuri meridianul energetic.
Din păcate, nefiind ființă umană, Covid-19 nu poate avea reacțiile unui om.
Dacă ar fi fost cu putință, rata de vindecare a pacienților ar fi fost mult mai mare, fiindcă virusul ar fi făcut o criză de râs urmărindu-l pe speakerul motivațional în acțiune și, cu un strop de șansă, ar fi plesnit ca în desenele animate. Ne rămâne nouă, oamenilor, chiar și sub presiunea emoțională a Covid-19, să ne răsfățăm cu prestația lui Silviu Popa în fața asistenței. Mai mult, nici măcar nu e nevoie de taxa de 100 de lei, fiindcă YouTube ține la dispoziție mostre motivaționale pentru oricine e curios.
Iată-l așadar pe speaker în fața unui grup de cincisprezece-douăzeci de doamne convinse de înțelepciunea investiției. E îmbrăcat sobru: cămașă
neagră, pantaloni negri, pantofi negri. Stă în picioare, în fața unui flipchart, și își pune asistența să-i copieze gesturile și cuvintele. Solistul și corul intră întrun dialog ubuesc, în fața căruia e greu să te păstrezi serios. Silviu Popa își lovește ușor și accelerat muchia palmei stângi cu palma dreaptă, iar publicul așezat pe scaune îl imită mecanic, încă nu e clar unde bate speakerul (în afară
de palmă) și prin ce anume e motivațional mesajul, dar ceva-ceva o fi. Scena se desfășoară astfel:
SILVIU POPA: Chiar dacă sunt îngrijorat de Coronavirus…
PUBLICUL: Chiar dacă sunt îngrijorată de Coronavirus… (reamintesc, asistența e exclusiv feminină)
S.P.:…mă accept așa cum sunt, total și profund.
P:…mă accept așa cum sunt, total și profund.
S.P.: Chiar dacă sunt foarte îngrijorat de Coronavirus…
P: Chiar dacă sunt foarte îngrijorată de coronavirus…
S.P.:…aleg să rămân calm și liniștit.
P.:…aleg să rămân calmă și liniștită.
S.P.: Chiar dacă sunt foarte îngrijorat de coronavirus…
P: Chiar dacă sunt foarte îngrijorată de coronavirus…
S.P.:…aleg să rămân calm și liniștit.
P:…aleg să rămân calmă și liniștită.
S.P. (își ciocănește ușor fruntea într-o parte cu degetele palmei drepte): Sunt îngrijorat de coronavirus.
P: Sunt îngrijorată de coronavirus.
166
S.P. ( trece cu ciocănitul de la frunte la tâmplă): Mă îngrijorează că au apărut atâtea cazuri de îmbolnăviri în lume.
P: Mă îngrijorează că au apărut atâtea cazuri de îmbolnăviri în lume.
S.P. (cu degetele îndreptate spre ochi): Mă îngrijorează că au apărut deja și în România.
P.: Mă îngrijorează că au apărut deja și în România.
S.P. (cu degetele îndreptate spre nas): Mă îngrijorează acest val de panică
ce a cuprins oamenii.
P: Mă îngrijorează acest val de panică ce a cuprins oamenii.
S.P. (cu degetele îndreptate spre bărbie): Mă îngrijorează veștile zilnice de la televizor.
P.: Mă îngrijorează veștile zilnice de la televizor.
Stop.
E transcrierea primului minut dintr-o înregistrare de patru minute și ceva.
