•toți cei al căror motiv suprem pentru a face ceea ce fac este plăcerea pe care le-o oferă lucrul în sine;
•cei mai buni și cei mai răi;
•generoșii și avarii;
•ticăloșii și iluminații;
•cei care se bucură de fiecare lucru pe care-l fac și cei care nu găsesc sens în ceva de care nu se pot bucura.
Și să nu-mi spui că toți facem parte din această categorie!
Cel puțin, nu înainte să asculți puțin și despre ceilalți…
În căutarea Puterii
Eu și Ernesto suntem prieteni de mulți ani. Și, chiar dacă este adevărat că
nu e ușor să fii prieten cu un om de afaceri, nu este ușor nici să fii prietenul meu.
Ernesto a început de la zero, vânzând cărți la domiciliu, iar acum are multe firme. Toate independente, toate cu ran dament, majoritatea prospere (sau, cel puțin, atât cât poate fi de prosperă o firmă în zilele noastre).
Câteva mii de familii trăiesc și mănâncă din salariile pe care le generează
aceste firme, alte câteva sute de firme mai mici cred că Ernesto este cel mai bun client al lor. În prezent are de gând să deschidă o fabrică de lactate în sudul Braziliei…
– Lactate? întreb. Ce legătură ai tu cu lactatele?
– Deocamdată, nici una… dar în vreo doi ani, dacă totul îmi iese bine…
– Ernesto, asta înseamnă că, în următorii doi ani, vei adăuga ocupațiilor și problemelor tale încă una.
– Da. Dar afacerea pare atât de interesantă… mi-e greu să nu mă
entuziasmez. Ar putea ajunge să aducă un profit de 50% din ceea ce produc toate firmele mele.
– Ernes, de ce mai vrei bani… cei pe care i-ai adunat, și știu sigur că
nimeni nu ți i-a dăruit, îți ajung să trăiești nu una, ci două vieți fără să
muncești.
– Nu înțelegi, îmi explică, și are dreptate, nu e vorba de bani. Nu e vorba despre câți dolari o să am. Afacerea asta te face să te implici și să creezi un imperiu!
Iar eu înțeleg. Asta este ideea. Imperiul. Pentru că asta este ceea ce-și dorește Ernesto. Nu-l interesează banii, nici plăcerea a ceea ce ar putea cumpăra cu ei. De fapt, el chel tuiește mai puțin decât mine (și nu este avar). Când pleacă în vacanță (o dată la doi ani), se întoarce întotdeauna cu câteva zile mai devreme. Are atât de multe lucruri de făcut! Probabil că-i place foarte mult ceea ce face.
– Ernesto, adevărul e că… îți place să stai și să lucrezi sâmbetele și duminicile până târziu?
– Nu, Jorge, nu e vorba că-mi place. Dar dacă plec și las totul nefăcut, e și mai rău. Îmi dau seama că singurul loc în care sunt cu adevărat liniștit este biroul meu sau la o întâlnire de afaceri, chiar dacă este greu.
Ernesto nu o poate spune în aceste cuvinte, dar el nu este fericit dacă nu face ceva care să-i sporească puterea cotidiană. Dar el n-ar folosi niciodată
acea putere ca să facă rău cuiva, nici pentru a profita de ceilalți, mai degrabă este unul dintre cei mai generoși și mai solidari oameni de afaceri, unul dintre producătorii care plătesc cele mai bune salarii și un competitor absolut cinstit.
La ce se referă această căutare a puterii?
La orice căutare a puterii.
Se înscriu în această categorie:
•cei pentru care sensul vieții este căutarea constantă a sinelui;
•și cei care năzuiesc să fie campioni mondiali la toate greutățile;
•cei care cred că sensul vieții constă în a înfrunta fiecare teamă;
•și cei mai nemernici și lipsiți de scrupule dintre mafioți;
•cei care aspiră să conducă o instituție mondială care să pună capăt foametei;
•și dictatorii lumii care pretind să-și guverneze țara impunându-și cu forța opiniile.
Îndeplinește oare puterea condițiile necesare pentru a fi acceptată ca un sens al vieții?
Câtă putere putem pretinde? Infinită.
Este la fel ca plăcerea.
Câtă putere vrei?
