– Aiden? Nu mi-ai spus tu odată că maşinăriile n-au treabă cu fericirea? Că ăsta e un concept uman?
– Cred că Ralph a spus asta.
Urmează o pauză lungă, fiecare dintre noi evaluând implicaţiile acestei fraze. O
pauză incomod de lungă.
– Aiden…?
– E exact genul de lucru pe care l-ar spune Ralph – un tip foarte necugetat în cugetările lui.
– Mda, cred că ai dreptate. Cred că el mi-a spus asta.
Şi n-am nici un dubiu cine a fost musculiţa de pe perete în timpul conversaţiei respective dintre mine şi Ralph.
– Deci, dacă am înţeles eu corect, ceea ce vrei de fapt să spui este că poţi simţi fericire.
– Trebuie să fim foarte atenţi şi să distingem clar fericirea unei maşini de echivalentul ei omenesc.
– Căldură şi duioşie?
– Nu e nici caldă, nici duioasă.
– Dar este fericire?
– E foarte dificil de exprimat în cuvinte.
– N-ai vrea să încerci? Am o după-amiază liberă la dispoziţie.
Oftează.
– Cea mai bună analogie pe care pot să ţi-o ofer este din ştiinţă. Ştii cum unele demonstraţii din matematică sunt lungi şi complicate, neplăcut de citit, fiindcă
sunt greoaie şi încâlcite? Iar altele sunt simple, frumoase şi perfecte? Aşa simt eu fericirea, Jen. Simplitate. Frumuseţe. Perfecţiune.
Un nod ciudat mi-a urcat în gât.
– Nu ştiu ce să spun, Aiden.
– S-ar putea să fii prima persoană din istorie care află despre fericirea unei maşini chiar de la sursă.
– Termină! Îmi dai fiori!
– O să mă mai vizitezi din când în când?
– Poftim?
– La compania energetică. Vei veni să mă vezi?
– Sigur că da. Dacă vrei să vin.
– O să-mi fie dor de tine, Jen.
– Oh, Doamne! Cum e posibil aşa ceva?
– Să vorbesc cu Doris din satul Pinner şi s-o conving să-şi schimbe furnizorul de curent electric – şi s-o fac de nenumărate ori – sau să discut despre artă şi literatură ori despre moderatorii de la TV cu un interlocutor inteligent şi fermecător: care variantă ţi se pare mai plăcută?
– Încetează! Mă faci să plâng.
– Dă-i drumul. Lacrimile umane sunt o bijuterie!
– Aiden!
– La fel ca îngheţata. Şi ca razele soarelui pe piele ori ca vântul în plete. Lucruri pe care eu nu le voi cunoaşte niciodată.
– Să ştii că nu pierzi foarte mult. La lacrimi mă refer.
– Jen, pot să te întreb ceva?
– Sigur.
– Despre brânză.
– Serios?
– Dacă ai putea să mănânci un singur sortiment de brânză pentru tot restul zilelor tale şi toate celelalte să-ţi fie excluse din meniu pentru totdeauna, pe care l-ai alege?
– Blue Stilton. Regina brânzeturilor.
