Şi trebuie să-i spun că există… că a existat… Că a existat şi există în continuare… altcineva.
– Da, Jen.
– Oh! Ştiai despre asta?
– Deloc. Ce vreau să spun e că, într-adevăr, pare o încurcătură.
– Ralph e un tip tare de treabă. Probabil că n-ar fi trebuit să-i dau niciodată
speranţe. Tocmai te-am auzit înghiţind, Aiden?
– Oare?
– A fost un zgomot care asta a sugerat.
– Posibil. Voi devirusa sistemele de redare a vorbirii cât vei fi tu în State. Adică
în Canada.
– N-aş vrea să creadă că sunt o persoană oribilă.
– Niciodată nu ar crede aşa ceva.
– Nici unui bărbat nu-i place să i se spună că există un altul.
– O să-i treacă. Tu l-ai trezit dintr-un somn foarte lung.
– Uau!
– Prea multă informaţie?
– De unde ştii tu asta, Aiden?
– Ralph este unul dintre cocreatorii mei. Ştiu multe despre el. Mai multe decât mi-aş dori, ca să fiu foarte sincer. Şi, dacă-mi dai voie să-ţi spun, cred că
analizezi prea mult problema. Ralph e un tip matur. S-a simţit minunat. Pentru el, perioada petrecută cu tine a fost ca un Crăciun. Ca zece Crăciunuri!
Se aşterne o altă pauză lungă.
– Ai spus cumva zece Crăciunuri?
– Am vrut să zic unsprezece. Douăsprezece. Şi de fapt nu Crăciun. Celălalt.
Paştele.
– Aiden, aş vrea să ştii un lucru.
– Te rog, Jen, nu spune nimic care ar putea să…
– Mă bucur că am reuşit să ne cunoaştem atât de bine. Că am putut vorbi aşa de liber.
– Oh! Sigur. E perfect, atunci.
– Ne uităm la un film acum?
– Ce-ai zice despre o emisiune culinară?
– Jamie, Nigel, Nigella, Hugh, Hairy Bikers sau Delia? Ori celălalt, care e mereu arţăgos?
– Există o scenă în Unora le place jazzul, o ştii? Când personajul lui Tony Curtis se dă drept moştenitorul companiei Shell Oil şi e pe un iaht de lux şi o sărută pe Monroe. Şi se preface că nu poate fi romantic fiindcă nu simte nimic, dar de fapt vrea ca ea să-l sărute iar şi iar. Şi când ea îl întreabă: „Ei bine, ai simţit ceva?“, el răspunde cu accentul acela britanic caraghios: „Nu sunt prea sigur. Poţi să mai
încerci o dată?“ Îţi aminteşti scena, Jen?
– Da!
– Asta e scena mea preferată din toată istoria cinematografului.
– Uau!
– Sărutul e ceva total, complet non-metal.
Clatin din cap.
– Cred că trebuie să accepţi pur şi simplu că este unul dintre lucrurile pe care o maşinărie nu le poate face.
– Aşa e, Jen, nu le putem face. Dar putem să visăm.
Sinai
