– E un tip pe care-l ştiu dinainte să te cunosc pe tine – exact aşa.
A înghiţit greu, şi mărul lui Adam i-a jucat dureros în gât.
– L-ai cunoscut… exact aşa?
– Da, Ralph.
– Înţeleg.
O altă doză de rom cu cola trasă prin pai.
– Cu cât timp înainte să mă cunoşti pe mine… exact aşa, l-ai cunoscut pe el…
exact aşa?
– Nu cu foarte mult timp. A fost… cum să spun eu… o chestie neterminată.
A clipit des de câteva ori, nefiind probabil familiarizat cu conceptul.
– Şi cam pe când te aştepţi să… termini chestia?
– Ralph, te rog! Nu fi rău! Ţi-am zis, ceea ce s-a întâmplat între noi doi a fost un fel de accident.
– Un accident grozav!
– Da, bine. A fost grozav.
Mă rog, a avut şi părţile lui bune.
– Şi ultima dată a fost intenţionat.
– Bănuiesc că da.
– Poate că data viitoare va fi intenţionat accidental!
– Ralph, nu cred că va mai exista o dată viitoare.
– Aşa deci! Nu crezi!
– Ralph, te rog. Ştiu că nu e musai să-mi uşurezi mie misiunea…
Cu asta, am rămas fără idei.
– Ce s-a întâmplat? Ţi-a dat papucii şi acum s-a răzgândit?
– Nu!
– Tu i-ai dat papucii?
– Ralph. Nimeni n-a dat papucii nimănui. A fost doar o mare încurcătură. Nici n-am înţeles bine ce s-a întâmplat.
– Jen! a insistat el, luându-mi mâna şi începând să-mi maseze palma cu degetele mari; o încheietură i-a trosnit, speriindu-ne pe amândoi. Ai nevoie de timp şi de puţină distanţare. Înţeleg.
– Îţi mulţumesc.
Masajul a început să devină dureros, dar mi s-a părut că Ralph are ceva în minte.
– Şi eu am o chestie neterminată.
– Serios?
– Da, Jen. Să nu-ţi închipui cumva că eşti singura, a replicat el, după care a tras adânc aer în piept. Există o persoană cu care mă văd în fiecare săptămână. Şi vorbim.
– Un terapeut.
– Nu, Jen, nu e un terapeut.
A părut uşor vexat de o asemenea idee. Mi-a dat drumul la mână şi s-a întors la băutura lui.
– E o persoană anume, a reluat el. Stăm de vorbă. Ei, mai mult eu vorbesc.
– Înţeleg.
De fapt nu înţelegeam nimic.
– Cât timp o să fii tu plecată, eu o să mă văd cu persoana asta – şi nu zic c-o să
fie pentru ultima dată, dar o să-i spun, delicat, că în viitor vizitele mele vor deveni mai puţin frecvente. O dată pe lună, probabil. Poate de două ori pe an.
