Da, zâmbeşte, dar nu şi în interior. (Ce ciudat e ca o maşinărie să spună asta, însă
mie mi se pare perfect adevărat.) Fiindcă o cunosc bine, îmi dau seama că
zâmbetul ei e artificial. Obosit.
El vorbeşte mai departe despre munca lui de dublaj audio – cinci sute de lire ca să spună „Reducerile încep în a doua zi de Crăciun“ –, apoi povesteşte cum aproape că a intrat şi el în „cercul magic“ al actorilor apreciaţi pentru abilitatea de a strănuta convingător în reclame bine plătite la medicamente pentru răceală
şi gripă. Când îi trece în sfârşit prin minte s-o întrebe şi pe ea cu ce se ocupă, lumina i se stinge în priviri când Jen îi explică ce face în prezent, aprinzându-se la loc când ea îi dă ocazia să vorbească despre primul său rol în televiziune – un
robot în serialul Doctor Who.
În seara aceea, Jen i-a scris lui Rosy.
Îţi aminteşti, când eram copii, de farsa crudă pe care i-o jucam actorului aceluiapensionat care locuia puţin mai sus pe strada noastră? Cum obişnuiam să neprefacem că nu-l observăm când eram pe punctul de a trece pe lângă el petrotuar? Şi cum abia în ultimul moment, când ridicam privirea spre el, faţa i selumina fiindcă îl remarcaserăm?
Ai naibii actori! Nu le pasă decât să aibă public!
*
Bun, şi ce dacă toate întâlnirile astea n-au dus la nimic?
N-aţi zice că Toby Waters (ultima dată când am auzit de el, dădea replici la Theatr Clwyd în Mold, prin Ţara Galilor) şi domnul Jachetă Verde – bine, poate nu şi Gary Rafturi – au ajutat-o cel puţin să se simtă dezirabilă şi atrăgătoare pentru tinerii orăşeni?
Nu credeţi?
Măcar puţin?
Ei bine, oricum n-a mai trecut mult şi gândurile mele s-au îndreptat către ştiţi dumneavoastră cine.
Jen
Vreo două zile mai târziu, la barul Trilobyte din Hoxton, am o bizară senzaţie că
toată chestia asta e aranjată dinainte. Nu e nici urmă de Uri, şi nici măcar de Steeeeeve.
Suntem doar eu şi Ralph. Parcă ar fi o întâlnire pe nevăzute care a luat-o razna.
Pe Ralph l-am găsit la bar, sorbind o cola cu paiul când am ajuns. E în uniforma lui de birou, cu blugi, tricou negru şi hanorac cenuşiu, iar faţa lui palidă are un aer şi mai fantomatic în lumina iPad-ului, în vreme ce derulează cu un deget coloane de date tehnice.
– Ah, bună! spune el cu o nesfârşită dezamăgire în ochii căprui şi blânzi ca de câine.
Eu sunt în rochiţă mea neagră (Valentino), mi-am strâns părul în creştet, mi-am dat cu ruj, mi-am pus cercei, am încălţat pantofi cu toc şi am intrat învăluită întrun nor de Black Orchid de la Tom Ford. Altfel spus, am făcut un efort. Ralph mă
priveşte de parcă aş fi o pagină web jalnic concepută, pe care nu găseşte butonul cu URMĂTORUL.
– Oh, scuze. Vrei ceva de băut? Noi am ajuns primii.
Înarmaţi cu un pahar de ceva rece, alb şi sec – numele cocktailurilor sunt prea ridicole pentru a le trece aici –, plus o altă cola pentru Ralph, ne relocăm pe o canapea joasă şi aşteptăm evenimentele. Se scurg câteva momente stânjenitoare în timp ce încercăm să ne dăm seama cum să ne aşezăm pe afurisenia de canapea; într-un târziu, Ralph se trânteşte alene, iar eu stau pe margine, cu spatele drept. Paiul lui scoate nişte gâlgâieli aiurea.
– Deci, crezi că vine şi Steeeeeeve? întreb eu, ca să zic ceva, orice.
Urmează o pauză lungă, în care el cugetă.
– Îţi baţi joc de felul în care îşi pronunţă el numele?
– Păi, par să fie mulţi de „e“ în el.
– Tipul e belgian.
– Ah! Asta explică totul.
– Cum adică?
– Pronunţarea neobişnuită a numelui.
– Ai zis totul. Că explică totul.
Văzând expresia îndurerată a lui Ralph, mă trece un val de plictiseală cruntă, parcă teleportat direct din anii copilăriei – plictiseala după-amiezilor lungi de duminică în cartier, când orice viitor incitant pare imposibil de îndepărtat. Mă
încearcă un imbold momentan de a mă îmbăta cui. Sau de a mitralia tot ce-mi iese în cale. Ori de a fugi la mare. Ori, poate, toate trei. Dar iau o înghiţitură
lungă din pahar. Şi pare să ajute.
– Păi, evident că nu explică totul, precum luna, stelele şi sensul vieţii.
Şi nici de ce eşti tu atât de binedispus.
Ralph se întoarce la băutura lui acidulată. Şi urmează un alt moment de tăcere stânjenitoare.
