– Nu ţi se pare că te grăbeşti cam tare?
– Cochetez şi eu cu ideile. Hotel du Prince e cam de patru ace – m-am dus o dată
acolo cu Rupert şi ne-am pilit mangă cu martini cu votcă. Dar sugerează intenţii serioase.
– Da?
– Păi, nu e La câinele şi raţa, nu?
– Omul trăieşte în America, Ing.
– Oamenii trăiesc în cele mai diverse locuri. Când l-am cunoscut eu, Rupert lucra la dracu-n praznic, în Grand Cayman. Venise în Derbyshire doar pentru o nuntă.
– Şi nu s-a mai întors niciodată, nu? Ştiu deja povestea.
– S-a întors doar ca s-o plătească pe menajeră şi să-şi ia lucrurile. Morala e că în ziua de azi oamenii se mută la fel de uşor cum îşi schimbă ciorapii.
– Nu ştiu dacă-l plac.
– De unde să ştii? Nu v-aţi cunoscut.
Se uită la mine într-un mod cu totul aparte. De parcă ar aştepta să mă prind de ceva. Ceea ce reuşesc să fac acum.
– Ah!
– Da, Jen.
– Trebuie să accept, nu-i aşa?
– Exactement.
– Şi dacă nu vreau?
– Tot accepţi. Asta-i şi ideea.
– Nu ţi se pare teribil de matur?
– Jen, nu tu-mi spuneai cu cinci secunde mai devreme că vrei pe cineva matur?
– Aşa spuneam?
– Nu accepţi altceva decât un pahar în doi. Îmbrăţişezi atitudinea pozitivă.
– Şi atunci, să-i răspund la mesaj?
– Categoric.
Ne umplem paharele, pregătindu-ne pentru misiune.
– Dragă Tom, încep eu.
– Dragă? Sau bună? Bună pare mai tineresc.
– Ai dreptate. Bună, Tom. Ei, toată situaţia asta e foarte misterioasă!
Ing clatină din cap.
– Prea sună a clasa a şasea de la pension.
– Bună, Tom. Îţi împărtăşesc nedumerenia.
– Nedumerenia? Există un asemenea cuvânt?
– Bună, Tom. Nici eu nu ştiu cine e prietenul nostru comun.
– Bună, Tom. Chestia asta-i o necunoscută învelită în mister şi garnisită cu enigmă.
Până la urmă, îi scriu asta:
Bună, Tom. Îţi mulţumesc pentru mesaj. Ce ciudăţenie! Dar, ce să zic, așa cum ai sugerat și tu, hai să ne întâlnim. Cineva, undeva, e de părere că asta-i o idee bună, chiar dacă nu se va dovedi o faptă bună într-o lume ticăloasă. Sună-mă, te rog, ca să punem la punct detaliile. Cu cele mai bune urări, Jen.
Înainte să accept să facem vreun plan, vreau să-i aud vocea. Cum e zicala aia?
Bărbaţii se îndrăgostesc privind, iar femeile, auzind.
Şi nu trebuie să aştept prea mult.
Aisling