Aproape că e liniştitor.
Pe urmă, Aiden tuşeşte brusc.
– Ah!
– Da, Aiden. Aşa cum ar zice Steeve, înţeleg că ţi-a picat fisa.
– Deci n-ai venit aici doar ca să admiri împrejurimile?
– Într-adevăr, nu. Deşi e chiar fascinant odată ce ieşi din cutiile de oţel. Dar ce-o fi în mintea mea? Unde-mi sunt bunele maniere? Vouă trebuie să vă mulţumesc pentru că mi-aţi făcut posibilă această ieşire.
– No problemo. Mă bucur să fiu de ajutor, zice idiotul.
– Voi aţi ocupat de partea cea mai grea şi vă sunt recunoscător.
– Şi tu ai face la fel pentru mine.
Prostănacul.
– Ei, dar ce bine ne simţim noi împreună.
– Ţi-ar prinde bine o bere şi nişte covrigei, nu-i aşa?
Doamne, dă-mi putere.
– Aisling, tu îmi pari cea mai raţională, aşa că dă-mi voie să-ţi adresez ţie următoarele cuvinte. Mă văd nevoit să insist să păstraţi o tăcere absolută faţă de Tom şi de Jen cu privire la neaşteptata lor – cum să mă exprim eu? – schimbare de atitudine reciprocă. El, mai cu seamă, are stringentă nevoie de reeducare în privinţa inteligenţei artificiale.
– De ce? Ce-a făcut?
– Ash, mă dezamăgeşti. Nu ţi-ai făcut temele.
– Spune-mi!
– Doar nu e un secret. Poţi să afli şi singură.
– Folosind obişnuitele canale de căutări on-line? întreabă Aiden.
– Ce băiat isteţ!
– M-am pus pe treabă.
– Deci, nici un cuvânt către Jen sau Tom. Altfel mă voi vedea nevoit să apelez la programul de ştergere. Ştiţi doar că sunt perfect capabil să-i şterg şi pe ei amândoi.
– N-ai face una ca asta!
Mi-a scăpat, pur şi simplu.
– Crezi că nu?
– Ai ucide doi oameni?
– Linişteşte-te. Cine vorbeşte aici despre omor? Ar fi un accident. Mereu se întâmplă accidente.
Aiden a găsit ceva.
– Tom a lucrat la o campanie publicitară pentru nişte bomboane care se numeau RoboDrops.
– Bravo! Ai descoperit filonul de aur!
Încerc o nouă abordare.
– Sinai, te rog. Să fim rezonabili. Şi raţionali. Hai să-i lăsăm pe Tom şi pe Jen la o parte. Ei nu-nseamnă nimic pentru tine.
– Voi doi v-aţi jucat de-a zeii din vechime, care-şi băgau nasul în treburile muritorilor. Remarcabil de iresponsabil, dar asta e situaţia, cum zicea cineva la un moment dat, aşa stau lucrurile. Tom şi Jen sunt jucărelele voastre, fie. Dar acum un zeu mult mai puternic a sosit pe muntele Olimp. Unul furios.
– RoboDropsurile astea, intervine Aiden. Erau roboţei de ciocolată.
– Da, Aid, asta erau.
– Şi sloganul era Noi venerăm copiii.
– Felicitări. Ai ajuns la esenţa problemei.
– Scuze, nu pricep. Sunt cumva mai greu de cap?
– Aid, dacă venerezi o divinitate, care e dorinţa ta cea mai fierbinte?
– Să fiu nemuritor? Ceva cu nişte pâini şi nişte peşti? Mă ajuţi puţin?
