Am fost ales, cred că fără dificultate, la o catedră de Patristică
latină, pe baza cercetărilor mele asupra lui Marius Victorinus.
În acelaşi an, la Fundaţia Hardt, aţi întâlnit o nemţoaică ce avea să vă devină soţie.
Am reîntâlnit-o, mai exact. Dacă aş crede în destin, aş spune că întâlnirea cu ea a fost scrisă în stele. O văzusem pentru prima dată la Congresul de filozofie medievală de la Koln, r. R. Roques, canonic în dioceza din Albi, titular în cadrul Secţiei a V-a de la Ecole Pratique des Hautes Etudes al direcţiei de studii
,,Doctrine şi metode referitoare la Evul Mediu timpuriu". Îl cunoscusem în 1945-1946, în timpul anului meu de studii de la Paris, în casa de pe strada Cassette.
2. P. Vignaux (1904-1987) a fost succesorul lui Etienne Gilson în 1934 ca titular în cadrul Secţiei a V-a a direcţiei de studii numite
„Istoria teologiilor medievale"; a fost preşedintele secţiei între 1962
şi 1972. Era pasionat mai ales de filozofii nominalişti de la sfârşitul Evului Mediu. Militant sindicalist creştin, a jucat un rol important în crearea C.F.D.T. Fiind membru al C.F.D.T., în anii '60 am avut ocazia să colaborez cu el.
64 FILOZOFIA CA MOD DE VIAŢĂ
iar pentru mine a fost dragoste la prima vedere. Ulterior, am fa.cut schimb de cărţi, a existat şi o corespondenţă între noi, dar după rătăcirea unei scrisori, totul s-a oprit. În septembrie 1964, am mers la Fundaţia Hardt la Geneva
Vando.:uvres pentru a finaliza, împreună cu teologul german Carl Andresen, o traducere germană a lui Victorinus, care trebuia să apară la Artemis Verlag. Când am ajuns, mi s-a spus că doamna Ilsetraut Marten era acolo. Am înţeles atunci că pentru mine va începe o nouă viaţă. Ne-am căsătorit la Berlin în 1966.
Atunci când am întâlnit-o, habar n-aveam că soţia mea lucra la un doctorat pentru Freie Universitar din Berlin, sub conducerea lui Paul Moraux, pe tema „Seneca şi tradiţia ghidării spirituale în Antichitate", care era extrem de aproape de propriile mele preocupări, îndreptate de multă vreme spre definirea filozofiei ca exercitiu
' spiritual si
, mod de viată.
'
Soţia mea a exercitat o influenţă foarte importantă asupra evoluţiei gândirii mele.
Dar, în plus, cred că îi datorez faptul că sunt încă în viaţă.
Asta din cauză că sunt un client obişnuit al spitalelor pariziene. În ultimii douăzeci de ani, am trecut prin patru operaţii foarte dificile. Dacă soţia mea n-ar fi fost lângă
mine zi şi noapte ...
Direcţia dumneavoastră de studii de la Secţia a V-a de la Ecole Pratique des Hautes Etudes se numea catedra de Patristică
latină. Dumneavoastră aţi ales această denumire?
Colegii mei voiau să păstreze tradiţia acestei direcţii de studii, ilustrată de Paul Monceaux. De altfel, cercetările mele asupra lui Marius Victorinus, traducerea operelor sale puteau da impresia că sunt în primul rând latinist. Dar, câţiva ani mai târziu, colegii mi-au aprobat modificarea titulaturii,
CERCETĂTOR, PROFESOR, FILOZOF 65
aceasta devenind „Teologii şi mistici ale Greciei elenistice şi ale Antichităţii târzii". După ce am ţinut cursuri despre predicile lui Ambrozie din Milano şi despre Confesiunile lui Augustin, capodoperă a literaturii universale, pe care am început să o traduc pentru Bibliotheque de la Pleiade (proiectul a fost abandonat, dar aşa am avut ocazia să-l întâlnesc pe Brice Parain, pe care l-am admirat întotdeauna), am putut să ţin cursuri despre textele mistice ale lui Plotin, despre Marc Aureliu, despre logica antică. Acest ultim subiect a atras studenţi care aveau să devină faimoşi. Ecole Pratique des Hautes Etudes reprezintă o instituţie remarcabilă.
