În I959 aţi fost printre primii în Franţa care aţi vorbit despre Wittgenstein. Există vreo legătură cu Victorinus?
Într-un fel. Pot spune că cercetările mele asupra lui Victorinus nu-mi satisfăceau deloc pasiunea pentru filozofie. De aceea, mai ales în anii 1958-1960, am frecventat diferite grupuri de cercetare: grupul de cercetări filozofice al revistei Esprit, animat de Paul Ricceur, unde mă întâlneam în special cu Jean-Pierre Faye; Centrul de Cercetări de Psihologie comparativă al lui Ignace Meyerson, unde fusesem introdus de Emile Poulat şi unde i-am întâlnit pe Jean-Pierre Vernant, Madeleine Biardeau, doctorul Hecaen. lgnace Meyerson a
62 FILOZOFIA CA MOD DE VIAŢĂ
organizat la Royaumont în 1960 un colocviu foarte interesant despre persoană, la care am participat şi în timpul căruia am legat prietenie, între alţii, cu Louis Dumont, cu care am continuat să păstrez legătura. De asemenea, în aceşti ani 1958-1960 am descoperit Tractatus logico-philosophicus al lui Wittgenstein, iar apoi Cercetările filozofice. Am fost extrem de uimit să constat că acest filozof, prezentat ca un pozitivist logic, vorbea despre mistică în ultimele pagini ale lucrării sale. Am încercat să înţeleg cum se poate una ca asta. Aşa am ajuns să ţin o conferinţă despre Tractatus pe 29 aprilie 1959 la College Philosophique, condus de Jean Wahl. Cunosc data cu exactitate datorită cărţii Emmanuel Levinas de Marie-Anne Lescourret, care oferă o descriere foarte vie a întâlnirilor acestui colegiu: ele aveau loc în clădirea ce se găseşte în faţa intrării de la Saint-Germain-des-Pres.
Am scris în acea perioadă o serie de articole despre Wittgenstein, care era foarte puţin cunoscut în Franţa. Am încercat chiar să traduc Tractatus, dar n-am depăşit niciodată stadiul de ciornă.
În 1963, la cererea lui Angele şi Hubert de Radkowski, am scris, într-o lună, pentru colecţia „La Recherche de l'Absolu", o cărţulie: Plotin sau simplitatea privirii, care de atunci a fost adesea reeditată. Eram în acea vreme atras de mistica lui Plotin, simţind în acelaşi timp cât de străină
este faţă de lumea noastră modernă.
Începând din 1968, am luat-o într-o cu totul altă direcţie, pregătind pentru întâlnirile Eranos o conferinţă care se numea „Influenţele neoplatonismului asupra filozofiei naturii". Am ajuns atunci să înţeleg mai bine importanţa reflecţiei asupra noţiunii de natură, şi sper că după treizeci de ani de cercetări în acest domeniu voi reuşi, poate, să le public acum într-o carte.
CERCETĂTOR, PROFESOR, FILOZOF 63
I964 este de asemenea, în mai multe privinţe, un an important.
Sunteţi ales director de studii la Ecole Pratique des Hautes Etudes şi o întâlniţi pe soţia dumneavoastră.
Nu eram necunoscut la secţia a V-a de la Ecole Pratique des Hautes Etudes. Urmasem cursurile lui Henri-Charles Puech, susţinusem sub conducerea sa o diplomă, care reprezenta o traducere a operei lui Marius Victorinus, şi audiasem de asemenea cursurile lui Andre-Jean Festugiere. L-am auzit traducând şi comentând Viaţa lui Proclos de Marinus şi Comentariul lui Proclos la dialogul Timaios al lui Platon.
Aflai multe lucruri ascultându-l. Candidatura mea era în primul rând susţinută de Rene Roques 1 şi Paul Vignaux 2•
