Publicul este liber să participe, directorul de studii este liber să-şi aleagă subiectele. Cursurile trebuie să fie rodul unor cercetări originale. Începând din 1971 sau 1972, am devenit secretarul secţiei, responsabil în primul rând de studenţi, dar şi de administraţie, ceea ce era o sarcină destul de dificilă.
Prima mea criză cardiacă, o aritmie, a apărut cu ocazia unei discuţii tensionate. În fond, un accident de muncă, mi-a spus cardiologul.
În 1968, într-o Sorbonă care poartă încă urmele „evenimentelor", mi-am sustinut
'
în sfârsit
' teza de doctorat care
se intitulează „Porfir şi Victorinus", însoţită de o teză com-plementară (publicată în 1972) despre viaţa şi opera acestui misterios retor creştin. În juriu se aflau Maurice de Gandillac, Henri-Irenee Marrou, Joseph Moreau, Pierre Courcelle, Pierre-Maxime Schuhl.
Încep să fiu citit puţin în străinătate. În 1968 sunt invitat la Întâlnirile Eranos 1 de la Ascona, în urma intervenţiei lui I. Întâlnirile Eranos, care continuă să existe, au fost instituite de C.G. Jung, într-un spaţiu mirific: malul elveţian al lacului Maggiore, la Ascona. Prima întâlnire a avut loc în 1933, sub titlul „Yoga şi
66 FILOZOFIA CA MOD DE VIAŢĂ
Henry Corbiu, colegul meu de la Secţia a Va, care credea că îi împărtăşesc entuziasmul pentru arhetipurile lui J ung, pentru arhangheli şi pentru „imaginar". Cadrul era splendid, ceilalţi invitaţi foarte simpatici, dar eu nu eram un adept al dogmelor dominante acolo. Am ţinut o conferinţă despre influenţa neoplatonismului asupra filozofiei naturii în Occident, care a provocat reacţii de un entuziasm foarte moderat. Am fost invitat a doua oară în 1974. Peisajul lacului Maggiore era la fel de magnific. Conferinţa mea despre figura lui Socrate a fost primită ceva mai bine, dar de atunci n-am mai fost invitat.
Datorită lui Hans Blumenberg, am devenit în 1970
membru corespondent al Academiei de Ştiinţe şi Literatură
din Mainz. Am frecventat cu asiduitate sesiunile sale şi asta mi-a permis să fiu în contact strâns cu colegii mei germani.
Aşadar, spre I968 denumirea catedrei dumneavoastră acoperea un domeniu destul de vast, iar Marius Victorinus ţinea de domeniul trecutului. V--a obligat să învăţaţi rigoarea filologică şi, parţial şi din cauza lui, a incoerenţelor sale, aţi început să vă
întrebaţi ce este filozofia antică. În această direcţie s-au orientat atunci cercetările dumneavoastră?
La început, în practica predării mele, am folosit cercetările asupra tratatelor mistice ale lui Plotin şi am început să simt dorinţa, concretizată abia mai târziu, de a face o traducere comentată a tratatelor lui Plotin. Dar Plotin însuşi, şi mai meditaţia în Orient şi în Occident". La aceste întâlniri au fost invitaţi, Între alţii (lista e foarte lungă): H. Corbin, J. Danielou, G. Holton, K. Kerenyi, L. Massignon, P.-J. de Menasce, P. Pelliot, H.-Ch. Puech, K. Raine, S. Sambursky, G. Scholem, E. Schrodinger etc. Personalitatea care m-a impresionat cel mai mult cu ocazia sejurului meu din 1968 a fost cea a biologului A. Portmann.
CERCETĂTOR, PROFESOR, FILOZOF 67
ales Marc Aureliu, despre care am început atunci să ţin cursuri, m-au condus de această dată să încerc să gândesc într-un mod mai general ceea ce numesc fenomenul filozofiei antice; fenomen nu doar în sens de fenomen spiritual, ci şi de fenomen social, sociologic. Încercam să-mi pun întrebarea: ce înseamnă să fii filozof? În ce constau şcolile de filozofie? Aşa am ajuns să-mi reprezint faptul că filozofia nu era o pură teorie, ci că era un mod de viaţă.
