au dificultăti în a întelege proiectele literare, iar literarii
,
'
,
proiectele ştiinţifice, cu atât mai mult cu cât adesea cercetările sunt atât de specializate, cel puţin în domeniul literar, încât şi colegii lor au dificultăţi în a le judeca valoarea în deplină cunoştinţă de cauză. Cum se poate remedia asta?
Poate recurgând la judecata specialiştilor ale căror cercetări sunt foarte apropiate de cele ale candidatului, specialişti din afara Adunării si, dacă se poate, din afara Frantei. În orice
'
'
caz, este o problemă reală, dar care poate fi insurmontabilă.
Constat dificultăţile, dar argumentele pro şi contra trebuie cântărite îndelung pentru a se găsi o soluţie.
CERCETĂTOR, PROFESOR, FILOZOF 81
Nu ne vorbiţi despre CNRS?
Am fa.cut parte din CNRS timp de aproape paisprezece ani.
Din cauza precarităţii situaţiei cercetătorilor de la vremea respectivă, care era perioada aproape eroică a CNRS, m-am înscris într-un sindicat, CFDT, pentru a fi pe cât posibil apărat în caz de concediere. Şi cum efectivele CFDT nu erau pe atunci foarte mari, a trebuit chiar să-mi asum anumite functii
' sindicale, în sectorul stiintelor
'
'
umane, în timp ce
domnişoara Y on, biolog, se ocupa de ştiinţele exacte. Asta a presupus, de exemplu, ca atunci când cercetătorii au avut dreptul să aibă delegaţi în comisii, să-şi aleagă reprezentanţi ai CFDT care puteau să facă parte din ele. Eu însumi am fost ales, cu titlu sindical, în Comisia de filozofie. Asta mi-a permis să particip la funcţionarea CNRS şi să văd cum se petrec lucrurile. După umila mea părere, pe atunci, modul în care erau recrutaţi cercetătorii era destul de defectuos.
Principiul de bază dominant era do ut des [dau ca să dai] .
Exemplu caracteristic: în timpul unei şedinţe la care am participat, preşedintele comisiei, care cu câteva săptămâni mai înainte alesese raportorii care trebuiau să citească în cadrul şedinţei aprecierile lor cu privire la dosarul unui candidat sau altuia, îi dăduse domnului X dosarul protejatului său, iar el luase spre evaluare dosarul protejatului domnului X. Ulterior am aflat că pregătise două rapoarte: unul favorabil, în cazul în care domnul X şi-ar fi îndeplinit partea de înţelegere, şi unul defavorabil, în cazul în care domnul X nu şi-ar fi îndeplinit-o. S-a întâmplat ca domnul X să onoreze înţelegerea. În consecinţă, candidatul preşedintelui a fost admis şi, apoi, şi protejatul domnului X. În ochii acestui preşedinte, valoarea reală a candidatului domnului X era prea puţin importantă. Alegerea acestuia era doar un mijloc de recompensă sau de răzbunare.
