' natională.
,
Am avut noroc în ciuda
faptului că habar n-aveam ce trebuie să faci în general pentru a reuşi. Trebuie să începi de timpuriu. Părinţii trebuie
CERCETĂTOR, PROFESOR, FILOZOF 77
să se gândească încă din liceu la cea mai bună modalitate de a-l face pe copilul lor să fie admis la Ecole Normale Superieure sau la marile şcoli: care este cel mai bun liceu, cea mai bună clasă preparatoare? Apoi trebuie foarte bine ales conducătorul de teză, omul puternic capabil să vă recomande la CNRS sau la Universitate. Căci totul depinde de conducătorul ştiinţific.
Fie că-i vorba de carieră sau de publicare, totul trebuie bine planificat, trebuie adoptată o tactică complexă. În timpul unei şedinţe a Colegiului Internaţional de Filozofie din urmă cu câţiva ani, aproape că mi s-a reproşat publicarea lucrării mele Exerciţii spirituale şi filozofie antică, într-un tiraj „confidenţial", la o editură, Etudes Augustiniennes, care nu avea un sistem larg de distribuţie. Dar eu n-aveam nici o relaţie în mediul editorial care viza marele public şi i-am fost foarte recunoscător prietenului meu Georges Folliet pentru că a acceptat publicarea acestei colecţii de studii.
Lucrurile s-au schimbat când am devenit profesor la College de France. În chip straniu, încetasem să mai fiu transparent!
Cu siguranţă, înainte fusesem, având în vedere că un candidat la o catedră a Colegiului, venit să-mi facă o vizită
de candidatură, mi-a spus că se bucură să mă cunoască, deşi, cu doi sau trei ani mai înainte, participaserăm împreună
cu el la un colocviu unde nu eram foarte numeroşi: făcusem o prezentare în faţa lui, am luat de mai multe ori masa împreună şi chiar am vorbit cu el. .. Dar la vremea respectivă, nu eram decât director la EPHE, deci prea puţin interesant, pentru că n-aveam pârghii care să ajute în perspectiva unei mari cariere. Nu-i retinusem
'
atentia
' în mod deosebit.
Alegerea pe un post este adesea efectul hazardului, al întâlnirii întâmplătoare dintre interese diferite şi politici diferite. Nu-mi este clar dacă admiterea mea pe cele trei
78 FILOZOFIA CA MOD DE VIAŢĂ
posturi despre care am vorbit s-a fa.cut ca urmare a meritelor mele personale. Ar fi o greşeală să mă mândresc cu asta.
Faptul de a fi admis într-o instituţie, oricât de prestigioasă
ar fi ea, nu demonstrează deloc că suntem la rândul nostru la fel de prestigioşi. Se vorbeşte uneori despre sistem elitist, despre elitocraţie sau meritocraţie. Dar alegem oare o elită?
Alegerea se face întotdeauna în funcţie de competenţe, de inteligenţă, de valoarea morală a muncii depuse? Care sunt factorii veritabili care au contribuit la alegere? Până la urmă
e un ansamblu de întâmplări: naşterea, averea, alegerea unui bun liceu, priceperea, norocul (de a ne fi căzut ochii pe întrebarea la care am fost puşi apoi să răspundem sau chiar de a fi avut un coordonator de teză puternic, sau de a fi constituit o monedă de schimb într-o negociere). Faimoasele concursuri care deschid cariere şi asigură recrutarea personalului de stat nu sunt ele oare adesea „concursuri de împrejurări şi întâmplări"?
Nu păreţi să apreciaţi în mod deos ebit concursurile, şi mai ales agregaţia.
Acest sistem de concursuri, în special faimoasa agregaţie, nu dăunează oare formării ştiinţifice şi umane a candidaţilor?
