că el a fost dintotdeauna, în mod inconştient, Spirit sau Intelect, şi depăşeşte astfel conştiinţa raţională pentru a atinge un fel de luciditate spirituală şi intuitivă, fără discurs şi fără reflecţie. Acest nivel era considerat de Plotin, şi mai ales de discipolul său Profir, drept adevăratul eu. Filozofia constă în a ne înălţa de la primul nivel la al treilea nivel.
Am spus trei niveluri plus unu, căci experienţa mistică
ar reprezenta un nivel diferit. În experienţa mistică a Unului,
134 FILOZOFIA CA MOD DE VIAŢĂ
acest adevărat eu îşi depăşeşte starea de identificare cu Spiritul şi ajunge la o stare de unitate şi de simplitate absolută; el trăieşte într-un anumit sens cu Spiritul starea de nedeterminare şi de infinitate, de beţie, spune Plotin, în care se găseşte Spiritul în momentul naşterii sale din Unu.
Eul se depăşeşte aşadar pe sine şi se transformă: se dilată în nemărginire. Dar asta pentru filozof este o experienţă foarte rară şi cu totul excepţională.
Citaţi, cu referire la experienţa lui Plotin, acest vers din Claudel
,, Cineva care este în mine mai mult eu însumi decât mine".
La Claudel nu e vorba despre mistica plotiniană, ci despre o perspectivă creştină, adică despre ideea că, în fond, Creatorul este mai mult noi înşine decât noi înşine, de vreme ce este la originea eului. Am putea spune că la fel se petrec lucrurile şi cu doctrina lui Plotin, căci Unul este de asemenea la originea tuturor lucrurilor. Dar mă întreb dacă am procedat bine când am citat referitor la Plotin acest text din Claude!. În această privinţă, nu pot decât să enumăr aporii. În primul rând, Dumnezeul creştin este personal şi îl putem concepe drept „cinevav , drept un eu interior eului meu. Unul plotinian nu este personal. Spiritul poate să fie eul nostru adevărat, căci este definit şi dedublat în subiect şi obiect, dar Absolutul Unului nu poate fi eul nostru. De aceea mă Întreb dacă, în experienţa mistică plotiniană, putem vorbi despre o identificare între mine şi Unu. Cum ar putea relativul să coincidă cu Absolutul? Ar trebui să
vorbim mai degrabă despre sentimentul unei Prezenţe indefinibile. Dincolo de toate astea, Plotin pare să vorbească
explicit despre identificare, în tratatul 9 (= VI, 9, ro, 21). �
înţelege acest pasaj ca descriere a unei impresii de identificare.
Şi am nelămuriri în privinţa acestor aspecte.
EXPERIENŢĂ UNIFICATOARE ŞI VIAŢĂ FILOZOFICĂ 135
Se poate adăuga că, în articolul dumneavoastră „La figure
du sage " 1, aţi arătat că problema adevăratului eu e legată totodată de problema înţelepciunii, şi nu doar de problema
misticismului; întotdeauna sinele trebuie căutat deasupra
noastră: adevăratul eu este si înăuntru, si în a+ară; este o cău-
,
,
':J"
tare continuă pentru a găsi cea mai bună parte din noi înşine,
