Această uşoară critică e legată fără îndoială de modificarea preferinţelor dumneavoastră filozofice, căci mi se pare că acum
130 FILOZOFIA CA MOD DE VIAŢĂ
sunteţi mai atras de stoicism şi de exerciţiile spirituale stoice decât de mistica neoplatoniciană.
În sine, sfatul lui Plotin „Respinge totul" pentru cel care vrea să trăiască experienţa unificatoare poate să pară legitim, din perspectiva care-i este proprie. E vorba de a depăşi tot ce e particular, determinat, limitat, printr-o mişcare ce nu se opreşte la nimic, ci continuă la infinit, căci, în perspectiva plotiniană, orice determinare este negativă. Dar, adăugând
„Acceptă totul", am vrut să dau de înţeles că, în faţa acestei mistici a respingerii, e loc pentru o mistică a acceptării, o mistică potrivit căreia lucrurile nu sunt un ecran care ne împiedică să vedem lumina, ci o reflexie colorată care o revelează şi în care „avem viaţă", cum spune Faust referindu-se la o cascadă, în prologul lui Faust II. Putem recunoaşte în realităţile cele mai simple, cele mai umile, cele mai cotidiene, Prezenta
, indicibilului. Pentru a mă face înteles,
,
permiteti-mi
,
să dau un citat amplu din Scrisoarea Lordului Chandos de Hugo von Hofmannsthal: ,,Când alaltăieri seară am găsit sub un nuc o stropitoare pe jumătate plină, uitată acolo de vreun grădinar, cu apa sa întunecată de umbra copacului şi străbătută dintr-o parte în alta de o insectă acvatică, tot acest angrenaj de lucruri nesemnificative îmi comunica atât de puternic prezenţa infinitului, încât un fior sacru m-a străbătut de la rădăcina părului până în călcâie, într-atât încât aş vrea să erup în cuvinte despre care ştiu că, dacă
le-aş găsi, i-ar strivi pe heruvimii în care nu cred." Nu-i vorba doar de obiectele neînsufleţite. Viaţa cotidiană însăşi, mai ales relaţiile pe care le avem cu ceilalţi oameni, poate fi încărcată cu o valoare mistică sau cel puţin sacră. Seneca spusese deja: ,,Omul este lucru sacru pentru om." Critica pe care o aduc misticii plotiniene se situează aşadar în perspectiva
