De la: Melinda Hoffman
Subiect: Re: Diseară
Dar promiți că mâine vii acasă la timp, bine?
Către: Melinda Hoffman
De la: Seth Hoffman
Subiect: Re: Diseară
Promit. Te iubesc.
Către: Mia Hodge
De la: Dawn Schiff
Subiect: Re: Salutări
Dragă Mia,
Astăzi de dimineață am avut parte de cea terifiantă experiență.
Când am ajuns în boxa mea, ia ora 8.45, în mijlocul spațiului mic și pătrat al boxei stătea deja o femeie.
Era îmbrăcată cu un trenci negru și părul drept, castaniu, era strâns într-un coc, în parte desfăcut.
Natalie poartă uneori cocuri relaxate, dar în cazul ei e vorba de ceva elegant dezordonat.
Femeia asta era doar răvășită. De parcă ar fi dormit pe străzi.
Cea mai înspăimântătoare la ea era sclipirea din ochi. N-oi avea eu darul să citesc expresiile faciale, dar la femeia asta se vedea clar furia. Arăta așa de amenințător, că m-am dat un pas în spate. M-a abordat și a început să-mi pună tot felul de întrebări despre a cui e boxa și părea că o caută pe Natalie, așa că am arătat în direcția boxei ei.
Sigur că imediat după aceea mi-a trecut prin cap că femeia s-ar putea să îi vrea răul lui Natalie și poate că a fost imprudent să îi spun care e boxa ei. Dar era prea târziu.
Tipa m-a împins, mi-a dat un ghiont în umăr și a ieșit. Am întors capul și am văzut-o cum intră în boxa lui Natalie, încă goală. În timp ce scotea ceva din poșetă, i-am cercetat trăsăturile – mi s-a părut o figură cunoscută. O mai văzusem undeva pe femeia asta. Eram sigură.
Până la urmă, a scos din geantă o foaie de hârtie îndoită. A ezitat puțin, după care a pus hârtia pe biroul lui Natalie și a proptit-o cu țestoasa, să nu zboare de acolo.
— Aveți grijă ca biletul ăsta să ajungă la Natalie, mi-a comunicat.
Am dat din cap. Mi-a fost teamă să o refuz. Și exact când ieșea din boxă, mi-am dat seama de ce mi se părea familiară. O recunoscusem dintr-o fotografie.
Cea de pe biroul lui Seth.
Era soția lui Seth.
M-am uitat prin open space. Natalie nu se zărea nicăieri. Rar se întâmplă să apară înainte de ora 9.00, așa că mai dura până să ajungă și să descopere biletul de la soția lui Seth. Eram curioasă ce scria acolo.
Știi că nu sunt genul de persoană care să-și bage nasul peste tot. Sinceră să fiu, mi se pare detestabil. Dar m-am gândit că e important să verific ce scria în bilet. Dacă spunea că există o bombă în clădire? Dacă nu mă uitam la biletul acela, toată lumea ar fi putut să moară. Ar fi fost iresponsabil din partea mea să nu îl citesc.
M-am mai uitat o dată pe furiș împrejur, să mă asigur că nu mă vede nimeni. Pe urmă m-am strecurat în boxa lui Natalie, exact lângă a mea. Am luat biletul de sub țestoasă și l-am despăturit cu grijă.
Era scris cu cerneală roșie. Mâzgălit, practic. Literele erau vraiște, dar destul de mari ca să
fie ușor de descifrat:
Dacă te mai atingi de soțul meu încă o dată, te omor.
Am rămas acolo o clipă, citind și recitind mesajul. Dacă te mai atingi de so ț ul meu încă o dată, te omor. Era scris de soția lui Seth. Ceea ce înseamnă că soțul ei era… Seth. Deci, ea îi spunea lui Natalie că dacă se mai atinge de Seth, o să moară.
Nu, de fapt, zicea că, dacă Natalie îl mai atinge pe Seth încă o dată, ea o s-o omoare.
Mă străduiam încă să înțeleg, când am simțit cum mă sfredelește o privire, ca un fier încins.
Mi-am luat ochii de la bilet. Natalie stătea în pragul boxei, cu brațele încrucișate peste piept.
Mi-am dat seama că e supărată pe mine după cum i se arcuiseră în jos colțurile gurii.
Am fost așa de stânjenită că m-a prins. Știi că de obicei nu iscodesc, dar după ceva de genul ăsta… în fine, nu m-am putut abține. Am început să îmi cer scuze, bâlbâit, și i-am explicat ce anume mă îngrijorase, o posibilă amenințare cu bombă, dar chiar și pentru urechile mele a sunat incredibil de aiurea. Nu ar fi trebuit să citesc biletul. A fost o invadare impardonabilă a intimității ei.
Din fericire, Natalie nu a insistat pe tema asta. Mi-a smuls biletul din mână și am văzut-o cum i se scurge sângele din obraji în timp ce citește acele douăsprezece cuvinte.
— Rahat, a mormăit ea în barbă, o reacție foarte logică, date fiind circumstanțele.
Acum, cel puțin își direcționa furia spre cealaltă femeie și nu spre mine. M-am gândit că ar fi o ocazie bună să-mi răscumpăr greșeala, așa că am întrebat-o dacă pot să o ajut cu ceva.
— Poți să-ți vezi naibii de treburile tale de acum încolo. OK?
