E la fel ca ieri. Nu e o ofertă de vânzări. Nicio limbă străină. Doar tăcere.
Strâng telefonul între degete.
— Cine e?
Niciun răspuns.
După încă o clipă de așteptare, apăs butonul roșu și întrerup apelul. Mă
uit împrejur prin casa mea, goală și atât de tăcută, că îmi aud propria respirație. Îmi azvârl din picioare pantofii roșii și mă duc la măsuța de cafea. Apuc telecomanda și deschid televizorul.
Așa. Acum nu mai e atâta liniște.
Doar că, fără să vreau, am nimerit la știrile de seară. Știrile locale de ultimă oră sunt despre dispariția lui Dawn Schiff. Camera de filmat focalizează pe căsuța ei galbenă, apoi apare un cadru cu clădirea de patru niveluri unde lucrăm. Pe urmă trec la o imagine cu inspectorul Santoro.
— Încă nu am găsit-o pe Dawn Schiff, zice acesta și ochii lui negri sclipesc sub luminile camerei de filmat. Dar am identificat o persoană
conexă dispariției acesteia.
O persoană conexă? Ce anume înseamnă asta? Nu explică însă mai mult.
— Suntem încrezători, continuă Santoro, că vom reuși să aflăm ce s-a întâmplat cu domnișoara Schiff.
Eu sunt persoana conexă? Nu ar trebui să știu și eu dacă sunt persoana conexă? Oare astfel de lucruri nu ți se aduc la cunoștință?
Iau telecomanda și schimb canalul. E Roata norocului. Cineva cumpără
o vocală.
Îmi ridic telefonul de unde îl lăsasem, pe canapea, lângă mine. Mă uit la ecran, nu e luminat. Adevărul e că există o singură persoană cu care vreau să vorbesc în clipa asta.
Nu ar trebui să o fac, totuși. Chiar nu ar trebui, deloc, deloc.
Pe de altă parte, însă, deciziile tâmpite sunt specialitatea mea.
Bună. Poți să vii pe la mine?
Trimit mesajul înainte să mă gândesc prea mult. E o greșeală. Știu că e o greșeală. Dar… în fine, deja am făcut-o.
Nu trec nici treizeci de secunde până îmi apare pe ecran mesajul: Când?
Chiar acum, ce zici?
Mă uit la cele trei bule cu mesaje, care plutesc pe ecran. Alte câteva secunde și apare răspunsul:
Ajung într-un sfert de oră.
CAPITOLUL 18
CU CINCI LUNI ÎN URMĂ
Către: Melinda Hoffman
De la: Seth Hoffman
Subiect: Diseară
Astă-seară ajung târziu. Nu mă aștepta cu masa. O să mănânc ceva rapid pe drum spre casă.
Către: Seth Hoffman
De la: Melinda Hoffman
Subiect: Re: Diseară
Din nou??? Cât de târziu înseamnă târziu? Nu mă deranjează să mănânc ceva mai târziu…
Către: Melinda Hoffman
De la: Seth Hoffman
Subiect: Re: Diseară
E mare agitație aici. Sunt până peste cap de treabă. Probabil că nu mai devreme de zece și
ceva. Mănâncă fără mine. Îmi pare foarte rău, o să mă revanșez.
Către: Seth Hoffman
