Am ales o cafea franțuzească și am pus-o la făcut în aparatul de cafea. Am întins mâna în dulap după cana mea cu țestoasă și atunci am avut parte de o mare surpriză.
Cana mea era pe raftul de deasupra chiuvetei, spartă în cinci bucăți.
Aproape am izbucnit în plâns când am văzut-o. Nu m-am putut abține. Era cana de la tine!
Unul dintre lucrurile mele cele mai prețuite. Am luat-o cu mine peste tot pe unde am lucrat!
Am luat cioburile de pe raft. La început m-am gândit că aș putea încerca să le reasamblez, dar erau prea sparte. Pe lângă cele cinci cioburi, mai lipseau alte particule mai mici. Cana era
de nefolosit.
Atunci am observat că Natalie stă în pragul ușii de la bucătărie. Mă urmărea. Îmi reasamblasem parțial cana, dar când am luat mâna de pe ea, s-a desfăcut imediat. Unul dintre cioburi a căzut pe podea și s-a spart în trei.
— Vai, nu! a strigat Natalie. Cana ta! Ce păcat!
Mi se ridicase un nod în gât, dar l-am înghițit. Nu voiam ca Natalie să mă vadă plângând pentru o cană spartă. Chiar și partea în relief, cu țestoasa, era spartă în două.
— Ce nasol, a zis Natalie, oftând. Știi ce cred că s-a întâmplat? Pun pariu că ai lăsat-o pe marginea raftului și pe urmă, când a vrut cineva să-și ia propria cană, a ta s-a răsturnat.
Nu mi s-a părut logic. Am grijă să nu-mi las niciodată cana aproape de marginea raftului, exact din motivul acesta. De fapt, îmi aduc aminte că îi spusesem la fel lui Natalie când și-a pus și ea cana prea în margine. Am prevenit-o că s-ar putea întâmpla așa ceva. I-am spus că
ar trebui să încerce să fie mai puțin neglijentă.
Presupun însă că a avut dreptate. Evident, cana mea a căzut și s-a spart sau cineva a dărâmat-o.
— Data viitoare, a zis Natalie, ar trebui să încerci să fii mai puțin neglijentă.
După care s-a întors pe tocurile ei roșii și a ieșit din bucătărie. Mi-am adunat cioburile cănii și le-am băgat în geantă, să le iau acasă. Astă-seară am încercat să le lipesc, dar ce a ieșit nu a mai fost la fel. Până la urmă a trebuit să le arunc.
Știu că e imposibil să găsesc alta, dar ai putea să-mi spui de unde ai cumpărat cana? Știu că a fost acum mulți, mulți ani, dar mă simt pierdută fără ea. În tine mi-e speranța.
Cu sinceritate,
Dawn Schiff
Către: Dawn Schiff
De la: Mia Hodge
Subiect: Re: Salutări
Vai, nu, e groaznic! O să-ți găsesc eu o altă cană ASAP. Momentan, îl am în vizită pe fratele meu, care mă târăște pe la toate atracțiile turistice. Poate că o să mă ajute el să caut o altă
cană. Apropo, îți transmite cele bune. Știu că întotdeauna ai avut o slăbiciune pentru el (bătaie din gene).
XOXO
Mia
Către: Mia Hodge
De la: Dawn Schiff
Subiect: Re: Salutări
Dragă Mia,
Abia dacă mi-l mai amintesc pe fratele tău și te asigur că nu am făcut niciun fel de pasiune pentru el. Dar dacă tu consideri că poate să te ajute să găsești o altă cană cu țestoasă, poți să
îl iei cu tine.
Cu sinceritate,
Dawn Schiff
CAPITOLUL 16
NATALIE
Până la urmă nu mai reușesc să plec de la birou. Nu pot. Ar fi și mai rău să stau acasă și să mă întreb ce îi spune toată lumea inspectorului.
Dacă stau în picioare în boxa mea, văd bine în sala de consiliu. Se pare că Santoro interoghează fiecare persoană care lucrează în firmă. Eu doar am avut onoarea de a fi prima. Și sunt singura ale cărei amprente se găsesc peste tot în casa lui Dawn.
Seth a fost al doilea. Ca și mine, nici el nu a fost încântat de ideea de a fi anchetat de poliție. A stat mult timp cu Santoro. Mai mult de o jumătate de oră, sigur. Mă întreb dacă l-a întrebat despre mine.
Nu știu de ce inspectorul mă suspectează așa. Nu am făcut altceva decât să fiu o bună colegă de birou și, îngrijorată de absența ei, să văd ce i s-a întâmplat. Dacă i-aș fi făcut vreun rău, m-aș fi ținut cât mai departe de casa ei. Cum se poate să mă suspecteze? Și despre ce crede că voia Dawn să
discute cu mine?
