Nu știu însă ce o să se întâmple acum la maraton. Uciderea lui Dawn a schimbat totul. Nu vreau totuși să stric tot ce ne-am străduit să facem. Poate că trebuie să dau un impuls nou lucrurilor.
CAPITOLUL 27
CU TREI LUNI ÎN URMĂ
Către: Angajații Vixed
De la: Natalie Farrell
Subiect: Petrecere pentru mireasă!!!
Vinerea aceasta, la ora trei după-amiază, vom avea o petrecere pentru mireasă, în cinstea apropiatei nunți a lui Kim! Sunt permise și încurajate cadourile și nu există o limită de sumă!
La urma urmelor, doar o dată se mărită Kim. (Sperăm!) O să organizăm petrecerea cu aportul
culinar al fiecăruia, așa că vă rog să mă anunțați cu ce bunătăți contribuiți, să nu aducem toți același lucru!
Către: Angajații Vixed
De la: Dawn Schiff
Subiect: Re: Petrecere pentru mireasă!!!
Abia aștept! O să aduc faimoasele mele brioșe în formă de țestoase. Uneori, când vine vorba de deserturi, „țestoase” se referă la bomboane din nuci pecan și caramel trase în ciocolată, dar ale mele vor fi chiar brioșe-țestoasă! Înăuntru vor avea ciocolată și, chiar dacă nu o să-mi divulg toate secretele, să mă credeți când spun că brioșele mele o să semene foarte tare cu niște țestoase. Abia aștept să le împart cu voi!
Cu sinceritate,
Dawn Schiff
Către: Angajații Vixed
De la: Natalie Farrell
Subiect: Re: Petrecere pentru mireasă!!!
Pentru Dumnezeu, Dawn, nu e nevoie să optezi întotdeauna pentru „reply all” la e-mailuri!!!
O să te anunț dacă mai alege cineva să facă brioșe.
Către: Mia Hodge
De la: Dawn Schiff
Subiect: Re: Salutări
Dragă Mia,
Azi de dimineață am ajuns la serviciu cu o tavă de douăsprezece brioșe. Natalie nu mi-a mai scris dacă e OK să le aduc, dar m-am gândit că brioșele nu sunt niciodată destule. Le-am făcut cu ciocolată, pentru că știm cu toții că ciocolata place tuturor. Am folosit însă glazură
de vanilie, pentru că am putut să adaug colorant alimentar, să o fac să semene cu oceanul, și pe urmă am adăugat jeleuri verzi, să le transform în brioșe țestoase. Am lucrat așa de mult la ele. Îți trimit o fotografie, să vezi cât sunt de frumoase. Petrecerea a început la ora 15.00, în sala de consiliu. Natalie a pierdut aproape toată ziua cu pregătirile. De fiecare dată când am ridicat ochii am văzut-o în sala de consiliu, ocupându-se de decorațiuni. M-am gândit să o întreb dacă pot să ajut, dar nu am vrut să o sâcâi. Așa că m-am ținut la distanță.
La ora 15.00, colegii mei de serviciu au început să se adune în sala de consiliu cu tăvi de
mâncare. Am dat fuga la bucătărie să îmi iau brioșele, pe care le pusesem pe raftul de jos al frigiderului.
Doar că brioșele nu mai erau acolo.
Eram sigură că le pusesem în frigider. Am făcut-o imediat după ce am ajuns la birou, ca să
rămână proaspete. Am verificat toate rafturile, deși tava era destul de voluminoasă, așa că nu părea probabil să se rătăcească prin frigider. Apoi am verificat dulapurile de deasupra chiuvetei, întrebându-mă dacă nu cumva le pusese cineva acolo.
După vreo cinci minute de căutare, am început să intru în panică. Inima îmi bătea tot mai repede în timp ce scotoceam prin toate sertarele și dulapurile din bucătărie. Fusesem așa de încântată să le arăt tuturor brioșele mele. Ce putea să se fi întâmplat cu ele?
Atunci mi-am dat seama. Probabil că cineva văzuse brioșele și le dusese în sala de consiliu, presupunând că erau pentru petrecere.
În momentul acela petrecerea pentru mireasă începuse de vreo cincisprezece minute. Mi-am clătit mâinile și m-am dus și eu acolo, să mă alătur celorlalți. Am văzut că aproape toată
lumea din firmă era prezentă. Era o ocazie excelentă să ajung să stau de vorbă cu colegii mei într-un context degajat.
Natalie era la masa de consiliu și vorbea cu Seth, care ronțăia dintr-un platou cu mâncare. Pe buzele lui flutura un zâmbet, așa cum se întâmplă întotdeauna când vorbește cu Natalie. Nu mi-am dat seama niciodată dacă a aflat că nevastă-sa venise la firmă și lăsase biletul acela amenințător pentru Natalie. Chiar mă gândisem să îi spun lui Seth, dar am hotărât să îți urmez sfatul și să nu mă bag.
Azi însă i-am privit puțin pe amândoi de dincoace de geamul sălii de consiliu. A fost ciudat, dar aproape că mi l-am imaginat cum se apleacă și își lipește buzele de ale ei, cum își trece degetele prin părul ei lung, mătăsos. Nu e greu să pricep de ce o place.
Am apucat clanța ușii de la sala de consiliu. Natalie și-a întors imediat capul spre mine, brusc. L-a lăsat baltă pe Seth și s-a grăbit să traverseze sala ca să mă întâmpine. Dar nu părea bucuroasă să mă vadă. A început să-mi pună o mie de întrebări despre motivul pentru care eram acolo, chiar dacă și eu am fost pusă în e-mailul în care invitase toată firma. După aceea mi-a subliniat că era o petrecere cu contribuție și că eu nu adusesem nimic. Încă mai speram că brioșele țestoase ajunseseră la petrecere de unele singure, așa că am anunțat-o că eu preparasem brioșele. Când i-am spus asta, Natalie a reacționat ca și cum nu știa despre ce vorbesc. „Nu sunt niciun fel de brioșe țestoase aici”, tot repeta. Pe urmă m-a acuzat că mint când spun că le-am adus.
— Dawn, te rog să nu spui minciuni, a zis. E foarte urât.
Când a rostit cuvântul „urât” a făcut un gest semnificativ spre îmbrăcămintea mea. Spre deosebire de Natalie, la serviciu port de obicei pantaloni. În fustă nu mă simt confortabil. Și nici bluze mulate nu port, așa ca ea – unele întinse peste piept – deși, ca să fiu cinstită, nu am
