dimineață reușisem să încui ușa. Pășesc în casa goală și încep noul meu ritual, intru în living și aprind toate luminile.
Mă întreb ce făcea Dawn când intrusul a pătruns în casa ei. Tocmai venise de la serviciu și a luat-o prin surprindere, când intra pe ușă? Sau stătea pe canapea, cu o farfurie în poală, savurând cina în tihnă în timp ce se uita la televizor, când cineva s-a apropiat de ea pe la spate și…
Doamne, poate că ar fi trebuit totuși să îl las pe Seth să vină cu mine.
Mă las pe canapea și deschid televizorul. Se dovedește a fi o greșeală
majoră, pentru că pe toate canalele se vorbește despre Dawn. Se difuzează
mereu poza ei de pe cardul de identitate, cea în care nu are nici urmă de zâmbet și ochelarii cu ramă de baga îi ocupă jumătate din față. Foarte multă
lume are poze groaznice în actele de identitate, dar a lui Dawn e deosebit de urâtă.
A mea e destul de bună, de fapt. S-a întâmplat să fie o zi în care părul îmi
stătea foarte bine.
— Dawn Schiff a fost găsită parțial îngropată, într-un loc care nu a fost dezvăluit, spune reporterul de pe ecran, cu ochii la cameră. O traumă
craniană a fost declarată drept cauză a morții. Poliția spune că femeia a fost lovită cu sălbăticie, cu ajutorul unui obiect contondent, până când a rămas fără majoritatea dinților. Ochelarii au fost găsiți pe jos, lângă ea, sparți.
Îmi imaginez ochelarii cu rame de baga ai lui Dawn, înfundați în țărână, pătați cu sângele ei – lentilele crăpate, rama distrusă. Mi se face greață.
Vai de mine. Trebuie să închid televizorul. Am nevoie de altceva care să
îmi distragă atenția. Ceva care nu are nicio legătură cu Dawn sau cu moartea ei brutală.
Cum ar fi să spăl rufe.
Unul dintre cele mai bune lucruri la casa mea este că am propria mașină
de spălat și un uscător. Înainte am locuit într-un apartament și în fiecare săptămână trebuia să-mi îndes rufele într-un coș și să le arunc în portbagajul mașinii, iar apoi să mă duc la o spălătorie din apropiere. Pe urmă trebuia să a ș tept acolo, fir-ar al dracului, până când rufele se învârteau o oră în mașina de spălat. Dacă nimereai în momentele proaste, concurența era acerbă. Întreg procesul era inuman.
Acum, tot ce trebuie să fac e să-mi iau coșul cu rufe murdare și să-l târăsc în capătul holului, la mașina de spălat și la uscător. Nu e niciodată
coadă și pot să stau confortabil la mine acasă, în timp ce se spală hainele.
Sigur, trebuie să trimit o parte din lucruri la curățătoria chimică, dar cele mai multe dintre haine ies destul de bine după un ciclu delicat de spălare.
Nu mi-am mai spălat rufele de vreo două săptămâni și coșul e destul de plin cu rufe. Totuși, mă surprinde cât de greu îl simt în timp ce-l car pe hol, spre mașina de spălat. Oare de obicei e așa de greu? Nu sunt decât haine înăuntru, dar îl simt de parcă ar fi plin cu pietre.
Deschid mașina și pun o măsură de detergent. Pe urmă sortez rufele din coș și le scot pe cele colorate, întotdeauna separ rufele albe de cele colorate. Nu vreau ca bluzele mele albe să devină roz.
Când bag mâna spre baza coșului, dau cu degetele peste ceva neobișnuit, chiar aproape de capăt. Ceva care clar nu e o haină. Se simte netedă la pipăit și oarecum rece.
Ce dracu’ e chestia aia?
Împing la o parte rufele, să văd mai bine. E ceva verde și strălucitor.
Surprind o sclipire a luminilor de deasupra reflectată pe suprafața mică a obiectului. E un fel de cană sau glob din ceramică, aproximativ de mărimea unei mingi de baschet.
Îmi bag mâinile amândouă să îl scot, să mă uit mai bine. Când degetele se strâng în jurul obiectului, simt că parcă e o ceramică smălțuită. E și foarte greu. Nu e de mirare că fusese așa de greu de cărat.
Gem din pricina efortului depus. În lumina slabă de pe hol, e greu de spus ce am în mână, până când nu îl scot complet. Când văd ce este, sunt cât pe ce să vomit.
E o țestoasă de ceramică.
Și e plină de sânge.
CAPITOLUL 32
Vai de mine, vai de mine, vai de mine, vai de mine…
Ce caută o nenorocită de țestoasă plină de sânge în coșul meu de rufe?
Poli ț ia spune că a fost lovită cu sălbăticie, cu un obiect contondent.
Mă gândesc iar la raftul din casa lui Dawn. Raftul plin cu figurine în formă de țestoasă. Iar apoi, bineînțeles, un gol pe unul dintre rafturi. De unde lipsea ceva. Inspectorul chiar mă întrebase despre obiectul lipsă.
Care avea aproximativ dimensiunea și forma acestei țestoase din ceramică.
Vai de mine.
Pe carapacea țestoasei există ceva roșu, coagulat. Prima mea presupunere este că e vorba de sânge și nu reușesc să mă gândesc la niciun motiv pentru a crede altfel. Dacă obiectul ăsta provine din casa lui Dawn, și pe pardoseala ei era sânge peste tot, e evident că țestoasa lipsă din biblioteca ei va fi mânjită de sânge.
Până aici e logic. Ce nu mai are logic este de ce chestia aia se află în co ș ul meu de rufe?
Nu e bine deloc. Inspectorul Santoro deja crede că eu i-am făcut ceva îngrozitor lui Dawn. Cum aș putea să îi explic de ce figurina de țestoasă e la mine în casă? Nu pot să dau nicio explicație logică. Mi-a pus-o cineva aici. Dar cine să facă așa ceva?
