Mă întreb dacă nu e momentul să îmi angajez un avocat. Consider că e o mutare ce îmi demonstrează perfect vinovăția, lucru pe care nu mi-l pot permite, dar nici nu vreau să mă număr printre proștii care nu se protejează
cu un avocat, la momentul oportun, pentru ca mai târziu să regrete.
— Domnișoară Farrell, zice, cu acel rânjet pe față pe care am ajuns să îl urăsc. Pot să vă rețin un minut?
— Sunt cam ocupată, răspund, crispată. Am discutat deja de două ori, nu? V-am spus tot ce știu.
— Mai am doar câteva întrebări, domnișoară Farrell. N-o să dureze mult.
Mă cuprind cu brațele peste piept, să nu vadă în ce hal îmi tremură
mâinile.
— N-aș prea vrea. Nu am nimic în plus să vă spun.
— Am putea discuta la secție, dacă preferați așa.
Vai, nu. Asta e și mai rău.
— În regulă. Dați-i drumul.
— Pot să intru?
Oare am de gând să invit un polițist în casă, când în coșul de rufe am ascuns ceva ce e aproape sigur arma crimei? Nu prea cred.
— Aș prefera să nu o faceți.
— Ideea e că…
Se uită în spate peste umăr.
— E frig afară. Vă scot toată căldura din casă. Și dumneavoastră pare să
vă fie frig.
— N-am nimic.
— Tremurați.
Are dreptate. Motivul pentru care tremur nu are totuși nicio legătură cu frigul. Și tare mi-e teamă că inspectorul ar putea să o știe.
— Ce vreți să mă întrebați, inspectore?
Santoro nu trece direct la întrebări. În schimb, privește peste umărul meu, în casă. Își lungește gâtul, să vadă mai bine.
— Locuiți singură aici?
— Da, singură.
— Uau. E destul de mare casa. Scumpă, probabil.
— Nu-i chiar așa de rău.
— Ah, da? Eu am încercat să închiriez ceva în Dorchester, dar totul era foarte scump. Am ajuns până la urmă să iau etajul unei case din Weymouth.
Arunc o ocheadă spre mâna lui stângă. Nu are verighetă. Însurat cu slujba, probabil.
— Poate n-ați căutat suficient.
— Deci, cam câte parale faceți la Vixed?
— Pardon?
— Șeful dumneavoastră n-a vrut să-mi spună cât câștigați. Sunt curios.
Mă strâng și mai tare cu brațele și acum chiar simt frigul. Într-un fel mi-aș fi dorit să purtăm discuția înăuntru, dar nu îndrăznesc.
— Inspectore, ce legătură are asta cu Dawn?
— Mă gândeam doar…
Își scarpină umbra de tuleie deja răsărite în barbă.
— Dawn era contabilă la firma voastră. Astfel, dacă se făceau ceva mișculații cu statul de plată, poate că le-a descoperit. Și asta v-ar fi oferit un motiv foarte bun să vreți să scăpați de ea.
Brusc îmi simt gâtul uscat.
— Ce?
