Din nou despre minorităţi 53
independenţa statului Kosovo, proclamată în 2008. Motivul e transparent: Kosovo, transplantat în România, duce cu gândul la Ţinutul Secuiesc. Nici Ciprul nu a recunoscut noul stat; prea seamănă cu zona turcească a insulei. Evident, nici Spania, din motive de Catalonia! !
Numărul e, desigur, important, dar nu re'prezintă unicul factor în definirea raporturilor majoritate-minoritate. Recunoaştem astăzi caracterul artificial al Cehoslovaciei, stat constituit în urma Primului Război Mondial. În zona cehă, două
etnii stăteau faţă în faţă: cehii, reprezentând aproximativ două treimi din populaţie, şi 'germanii, aproximativ o treime, cei din urmă locuind compact în regiunea sudetă, spre graniţa cu Germania. Sigur, 66% e mai mult decât 33%, dar acesta nu poate fi singurul argument; n-aveau decât să fie altfel tăiate frontierele. În ,jumătatea" slovacă a Cehoslovaciei, lucrurile se prezentau aproape în oglindă în ce priveşte minoritatea maghiară: puţin sub o treime din populaţia tckală
(în ajunul Primului Război Mondial), concentrată
masiv chiar de-a lungul frontierei dintre Slova-cia şi Ungaria.
Saşii transilvăneni ridică o altă problkmă.
Reprezentau cel mult 10% din populaţia Transilvaniei, în mod evident minoritari în raport nu doar cu românii, ci şi cu maghiarii. Nu aveau un teritoriu doar al lor sau în care să fie majoritari;
