58 Românii şi Europa: o istorie surprinzătoare
timpul un simplu oraş de provincie, pierzându-şi
destul de repede şi sup_erioritatea culturală pe
care o avusese iniţial.
Ar fi fost mai potrivită o structură politică de
tip federal? La români, ,,cultura unităţii" a căpătat o asemenea anvergură, încât numai a sugera,
în plan strict teoretic, o posibilă soluţie federală
pare a fi pur şi simplu un act de trădare. Un stat
care se respectă se cade să fie unitar, fiindcă aşa
vor românii. Nu ne mai batem capul să vedem
cum stau lucrurile în Germania sau în Austria,
ambele state federale, ca să nu mai vorbim de
Statele Unite ale Americii. De ce un asemenea
cult al „statului unitar" şi al „unităţii", cu orice
preţ?
În bună măsură, responsabilitatea revine
modelului francez. Timp de mai bine de un veac,
românii au preluat masiv elemente de cultură
franceză, printre care nu putea lipsi concepţia
statului unitar, cât mai unitar cu putinţă. Pe de
altă parte, a fost în joc şi teama unei posibile dezmembrări, în cazul în care diversele fragmente
teritoriale nu ar fi fost bine sudate. Existau
între ţările şi regiunile româneşti incontestabile elemente de unitate: limba română, în primul rând, aceeaşi peste tot, şi cultura vehiculată
de aceasta în întregul spaţiu românesc. Pe de
altă parte, fiecare componentă a României întregite îşi avusese propria istorie, prezentând
