Ne federalizăm? 59
nu numai o încărcătură „minoritară" specifică, dar şi deosebiri, deloc neglijabile, de stare s�cială, culturală şi mentalitate chiar în cuprinsul populaţiei româneşti. Apropierea maximă era între Moldova şi Ţara Românească, dar şi în acest caz ne referim la două tări
'
distincte, fiecare' cu
I
istoria şi identitatea sa. A existat şi există ideea (să nu ne prefacem că nu ştim) că moldovenii şi muntenii sunt destul de diferiţi unii de ceilalţi.
E. Lovinescu, el însuşi moldovean, a teoretizat această diferenţă, mergând până la a identifica o deosebire de „rasă"; după el, ,,moldovenii înclină spre creaţiunea poetică", în timp ce „prin firea lor mobilă, comprehensivă şi practică, muntenii şi-au îndreptat activitatea mai mult pe terenul politic şi economic". Chiar dacă realitatea, ca întotdeauna, e mai complexă, aşa arată
reprezentările, şi până la urmă ele contează în raporturile dintre comunităţi. Ieşenii, cu firea lor „poetică", nu prea aveau multe şanse în comparaţie cu activii şi pragmaticii bucureşteni.
Aşa a trecut Moldova pe planul al doilea şi chiar pe al treilea, după recuperarea Transilvaniei.
I-ar fi fost mai prielnică o soluţie federală? Poate că da.
Transilvania este (şi, mai ales, a fost) încă mai diferită, fie că ne referim strict la principatul istoric al Transilvaniei, fie că adunăm sub acest nume întregul teritoriu de „peste munţi", aşadar
