54 Românii şi Europa: o istorie surprinzătoare nu exista nici un judeţ majoritar săsesc. Trăiau într-un fel de arhipelag de oraşe, sate şi cetăţi răspândite în diversele- părţi ale Transilvaniei.
Chiar şi aşa, foarte siguri pe valorile lor de civilizaţie, au reuşit, timp de veacuri, să se izoleze, neamestecându-se cu alte etnii şi culturi. A fost un „bloc" de civilizaţie, fără fisuri; reforma religioasă din secolul al XVI-lea i-a unit şi mai tare, cu toţii devenind luterani; o distincţie suplimentară faţă de ungurii catolici sau reformaţi (calvini) şi faţă de românii ortodocşi sau greco-catolici, dar nu mai puţin şi în raport cu ceilalţi germani (din Banat şi Ungaria), şvabii catolici. Minoritate? Sunt puţine popoare europene care să prezinte o coeziune internă aproape desăvârşită
precum saşii. Minoritate în termeni statistici, însă un popor perfect închegat în termeni de limbă, cultură, religie şi conştiinţă de sine; într-un cuvânt, cu o identitate, cât se poate de clar afirmată. Plecarea saşilor din Transilvania (pentru a scăpa de comunism) a însemnat sfârşitul unui popor, cu efecte similare celor ale unui genocid. Să reţinem şi cuvintele lui Emil Cioran (într-o scrisoare din 1987): ,,Plecarea nemţilor din Transilvania îmi rupe inima. Îmi amintesc că, prin 1933, scriam într-un ziar de la Sibiu că
saşii reprezintă o oază morală în Balcani"1.
1. Emil Cioran, Scrisori către cei de-acasă, Humanitas, Bucureşti, 1995, p. 268. Referirile la saşi sunt numeroa-
Din nou despre minorităţi 55
Şi ţiganii (,,romii", potrivit noii terminologii) reprezintă o minoritate cu trăsături speciale. În România, sunt cei mai numeroşi după unguri, potrivit recensământului din 2012, în realitate probabil mai mulţi; nu dispun nici ei de un colţ
de pământ care să fie al lor, îi întâlnim risipiţi în întreaga ţară. Dacă saşii se află la o extremă
(favorabilă) prin valorile lor de civilizaţie, ţiganii (romii) sunt percepuţi ca aflându-se la cealaltă
extremă, a unui deficit de civilizaţie, urmare a mai multe secole de robie şi, în continuare, a marginalizării la care au fost supuşi (apropo de mult lăudata „toleranţă" românească). În scrisoarea menţionată puţin mai înainte, Cioran nu se sfieşte să facă o comparaţie care astăzi ar fi probabil cenzurată din motive de corectitudine politică: ,,Cisnădioara lăsată pe mâna ţiganilor!
Iată un motiv suficient ca să te scârbeşti pe vecie de viitor!"1 În fapt, ,,inferioritatea" romilor e de natură culturală (departe, deci, de a fi o fatalitate); un decalaj cultural masiv, care ţin� de o
se în corespondenţa lui Cioran - şi toate admirative.
Până şi elveţienii şi britanicii îi aminteau de saşi. În
Elveţia, ,,oamenii, ţăranii mai ales, seamănă în mod curios cu saşii de la noi" (p. 112); ,,Elveţia este o ţară în
care mi-ar plăcea să trăiesc: totul e atât de calm, de
bine întocmit. Ai zice că-i făcut de saşi" (p. 113); ,,englezii sunt saşi geniali" (p. 241).
1. Ibidem, p. 268.
56 Românii şi Europa: o istorie surprinzătoare întreagă istorie, dar care poate fi recuperat (şi ar trebui să se acţioneze mai ferm în acest sens).
Cum se vede, fiecare ·minoritate are problemele ei specifice. E clar că nu pot fi băgate toate în aceeaşi oală. Cuvântul simplu „minorităţi"
acoperă configuraţii etnice şi culturale adesea foarte diferite.
