Ne federalizăm? ' 61
blu, românii transilvăneni erau şi rămân marcaţi de spiritul Europei Centale: ceea ce îi face �ă nu se simtă chiar în largul lor în atmosfera „b'izan-tină" a lumii bucureştene.
Şi românii din Bucovina s-au aflat tin:ţp de aproape un secol şi jumătate (din 1775 până în 19 18) înglobaţi în monarhia habsburgică, iar din 1867 în jumătatea austriacă a Austro-Ungariei.
Se simte şi la ei cel puţin o adiere dinspre Europa Centrală. Cât despre Basarabia, aşa cum se prezenta la 19 18, cu elita ei rusificată şi cu o masă ţărănească săracă şi majoritar analfabetă, aceasta înregistra o diferenţă enormă faţă de toate celelalte provincii ale României Mari.
Dacă luăm ştiinţa de carte drept criteriu de comparaţie (şi este cu siguranţă un criteriu esen
ţial pentru a defini starea unei naţiuni), vedem cum, în 19 30, la un procent de 57% ştiutciri de carte pe ansamblul României, Muntenia şi Moldova se află aproape exact pe linia medie, cu 57 ,6%, respectiv 57%, în timp ce Transilvania urcă la 68, 3%, iar Basarabia coboară abrupt la îngrijorătorul procent de 38, 1. Cum se vede, diferenţele de ordin cultural dintre provincii erau extrem de accentuate.1
Multimea deosebirilor si a contrastelor ar fi re-
. '
'
comandat, în procesul de constituire a României
1. Datele privitoare la ştiinţa de carte în Enciclopedia României, ed. cit, vol. 1, p. 144.
62 Românii şi Europa: o istorie surprinzătoare Mari, dacă nu o soluţie federală, cel puţin un grad semnificativ de descentralizare. S-a judecat însă invers. Tocmai pentru a lega cât mai strâns teritorii atât de diferite, centralizarea a părut a fi o soluţie mai adecvată decât descentralizarea. Cu atât mai mult cu cât aceasta a fost filozofia statului român încă de la crearea lui. Imaginea unei Românii cât mai unitare cu putinţă este şi astăzi la fel de prezentă. De vreo formă de federalizare, fireşte, nici nu poate fi vorba, însă nici proiectul unei regionalizări „moderate", recomandat şi practicat în Uniunea Europeană, nu pare a-i entuziasma pe români.
