Din acest punct de vedere se poate vorbi despre o diacronie a timpului.
Omul nu trăieşte doar în timpul măsurat cu instrumente convenţionale; celălalt timp, vizându-l ca fiinţă a cărei existenţă se desfăşoară într-un orizont etic, este al responsabilităţii absolute pentru celălalt. Imposibilitatea recuperării trecutului nu are drept cauză o insuficienţă a memoriei; ea este imposibilitatea de a te achita vreodată de datorie, aşa cum nu poţi recupera tinereţea şi, deci, nu poţi opri „sinteza absolut pasivă a îmbătrânirii". Ceea ce caracterizează fiinţa umană
în orizontul temporalităţii - în concepţia lui Levinas - este neliniştea neachitării depline a datoriei faţă de ceilalţi.
Această înţelegere a timpului an-arhic, dincolo de timp, îi este îndatorată filosofiei lui Henri Bergson despre durată: ,,Pentru Bergson, finitudinea şi moartea de neocolit nu sunt înscrise în durată ( ... ). Durata devine faptul că un om poate lansa un apel înlăuntrul altui om. Acesta este rolul
. sfântului şi al eroului, dincolo de cel al materiei, erou şi sfânt care ne conduc la o religie deschisă, în care moartea nu mai are sens" 301 . Ceea ce afirmă Levinas cu referire la durată vizează caracteristicile pe care Bergson le consideră ca fiind distinctive pentru timpul real, concret (durata), opus timpului abstract, măsurat al fizicienilor. Astfel, durata - care, percepută în viaţa interioară, are o esenţă
spirituală - este caracterizată prin continuitate, pe când timpul abstract reprezintă doar o simplă juxtapunere sau succesiune a unor momente distincte.
Mai este definită prin indivizibilitate, constituind un întreg nemăsurabil, şi prin
schimbare. Henri Bergson aşează această caracteristică, nereluarea duratei, la baza libertăţii. Durl:ta nu este niciodată identică cu ea însăşi şi reprezintă timpul 299 E. Levinas, Altfel decât afi sau dincolo de esenţă, p. 95.
30° Frank Schalow, "Inheriting the Earth: The Memory of Tradition", în Research in Phenomenology, Vol. 29, Leiden: Koninklijke Brill NV, 1999, p. 231: "In his later writings, Heidegger coordinates time and space in such a way as to acknowledge the contribution of each în unfolding the ecstatic realm ofbeing's unconcealment".
301 E. Levinas, Moartea şi timpul, pp. 88-89.
1 19
