(cogitatum). John Searle descrie raportul9 dintre intentum şi intentio în termeniicondiţiei logice şi a celei fenomenologice a „stării intenţionale". Condiţia logică
priveşte „condiţiile de satisfacere" ale stării intenţionale, care sunt îndeplinitecând, de exemplu, ceea ce percepem se află în faţa noastră şi ne produceexperienţa vizuală, ceea ce ne amintim a avut loc etc. Condiţia fenomenologică
se referă la faptul că acele condiţii de satisfacere trebuie să fie „reprezentate" decătre un subiect conştient.
Husserl conferă noţiunii de intenţionalitate - preluată de la profesorulsău, Franz Brentano - o semnificaţie strict filosofică. El critică interpretareaconform căreia noţiunile de cogito şi cogitatum denumesc două „obiecte" înconştiinţa noastră. Cogito nu este un obiect, ci însăşi conştiinţa orientată cătreobiecte. Intenţionalitatea priveşte corelaţia structurală complexă dintre trăire şitrăit. De asemenea, trebuie specificat faptul că obiectul ( cogitatum-ulintenţionalităţii) asupra căruia este orientată conştiinţa nu depinde de existenţalucrului perceput. Din punct de vedere fenomenologic, este lăsată de o partechestiunea privind existenţa mărului. Conştiinţa este intenţională şi atunci cândobiectul corespunzător unei percepţii nu există sau când este vorba despre opercepţie eronată.
Meditaţiile carteziene şi Conferinţele pariziene dovedesc interesul luiHusserl pentru întemeierea unei filosofii fenomenologice şi scopul lor este de ademonstra posibilitatea realizării ideii carteziene a unei filosofii ca ştiinţă
universală cu fundamente absolute. Diferenţa faţă de cartezianism, diferenţă
