indus din afară şi că el apare întotdeauna pentru un subiect? Problema rămâne deschisă pentru fenomenologie.
Construindu-şi de cele mai multe ori discursul în contrasensul discursului husserlian (sau al celui heideggerian), Levinas păstrează353 aproape tot timpul raportul „vizual", de dependenţă, cu filosofiile criticate. De asemenea, el încearcă să facă exprimabil ceea ce nu poate fie exprimat. În schimb, discursul filosofie husserlian formează un edificiu la baza căruia se află
efortul de clarificare a posibilităţii oricărei cunoaşteri.
Este vizibilă pe parcursul criticii levinasiene la adresa filosofiei lui Husserl o încercare de a minimaliza354 rolul şi calitatea analizelor acestui gânditor. Este vorba, de pildă, despre importanţa reducţiei fenomenologice şi de preocuparea pentru recunoaşterea specificului practicului, a axiologicului, a esteticului, a religiosului etc. În ciuda criticilor filosofului francez, teoria lui Husserl despre intersubiectivitate nu scapă din vedere realitatea celorlalte persoane. Monadele au ferestre, raportul dintre ele este cel al unui întreg faţă de alt întreg, al unei libertăţi faţă de alte libertăţi. Părintele fenomenologiei a căutat să explice modul de configurare a oricărui domeniu şi punctul de întâlnire a subiectului cu obiectul în toate orizonturile. Căutând să înţeleagă fenomenele, el ajunge la ideea de fenomenalitate. Esenţa pe care a încercat să o găsească în cadrul diferitelor fenomene ale eului nu trebuie înţeleasă ca o reducţie, c1
dimpotrivă, ca o îmbogăţire şi premisă pentru orice analiză fenomenologică.
L2. Raportul dintre fenomenologie şi etică în filosofia lui
Levinas. Problema „obiectivării" fenomenologiei în etică
Modul în care Levinas descrie responsabilitatea pentru celălalt poate fi susceptibil de mai multe interpretări: ,,Responsabilitate pentru celălalt: o faţă
care îmi spune «să nu ucizi» şi prin urmare: «eşti responsabil de viaţa acestui altul absolut altul», responsabilitate pentru ceea ce e unic. Pentru ceea ce e unic, adică pentru ceea ce e iubit, iubirea fiind condiţia însăşi de posibilitate a ceea ce 353 Ronald Bruzina, "The Future Past and Present - and Not Yet Perfect - of Phenomenology", în Research in Phenomenology, Voi. 30, Leiden: Koninklijke Brill NV, 2000, p. 50: "Thus, for example, the work of Emmanuel Levinas, however much he presents as a counterfoil a Husserl that stands for little more than phenomenology in its preliminary guise, unquestionably not only draws from Husserl's work (and, obviously, Heidegger',c; in at least equal measure) but draws out further themes that are in some measure in play in Husserl's work and that need to be drawn out further".
354 E. Levinas, Altfel decât a fi sau dincolo de esenţă, p. 145: ,,( ... ) Husserl afirmă
constant o analogie fundamentală între «conştiinţa a ... » de ordin cognitiv, pe de o parte, şi intenţiile axiologice sau practice, pe de alta. Între experienţa fiinţei, pe de o parte, şi acţiunea şi dorinţa de cealaltă parte, se menţine un paralelism riguros: axiologia devine
«cunoaştere» a valorilor sau a ceea ce trebuie să fie, tot aşa cum practica devine cunoaştere a ceea ce este de făcut sau a obiectului care trebuie folosit".
14 1
