Husserl vorbeşte despre o reducţie eidetică, referindu-se la reducereaactelor, fenomenelor, obiectelor la esenţa sau natura lor universală; ea esteinferioară celorlalte întrucât se aplică la primul tip de transcendent (în senstare), este primul nivel al punerii în paranteză. Reducţia fenomenologică
propriu-zisă, în care se suspendă orice judecată de existenţă (se aplică la
,,obiecte" de o generalitate mai mare) se ajunge la o atitudine de obiectivitate,de înlăturare a atitudinii naturale părtinitoare. În măsura în care spiritul iacunoştinţă ( după înlăturarea atitudinii necritice) de activitatea sa constituantă
originară, de faptul că sensul lucrurilor este fundamentat în spirit, reducţia ianumele de reducţie transcendentală. Mai este numită şi reducţie egologică
pentru că rezultatul său este „Eul pur".
Datorită reducţiei se poate face distincţia între real, ideal şi universal.
Ceea ce este mai îndepărtat este totuşi cel mai aproape, dar de un alt concret, deo realitate mai tare, care întemeiază toate raportările noastre la lume. În urmareducţiilor distingem între multiplele planuri ale raportării subiectului la obiect:1) obiectul perceput; 2) percepere; 3 ) obiectul din percepere; 4) obiectul caobiect dincolo de percepere. Fiind intenţional, specificul obiectului este că
