illeitate, totalitate, infinit, Acelaşi, alteritate, proximitate, quis-nitate ( opusă
quiddităţii), expiere, excidenţă ( opusă coincidenţei, ,,mişcării centripete"78 aintenţionalităţii husserliene ), diacronie, violenţă, kerygma, apropiere,
semnificanţă, chip, dialog.
Paradigma filosofiei tradiţionale este cea a cunoaşterii, a teoriei princare diferenţa este redusă79 la omogenitate, exteriorul este redus la interior, ceeace este străin la ceea ce este propriu. Filosofia identităţii, a Aceluiaşi, atautologiei, exprimată de categoria parmenidiană a lui t6 auto s-a impus în toată
istoria filosofiei europene. Sub forma identităţii ideilor platoniciene, acategoriilor aristotelice, a suficienţei şi autodeterminării eu-lui din cogito-ulcartezian, a apercepţiei transcendentale kantiene, a subiectului absolut hegelian,a ego-ului transcendental husserlian, fundament şi centru al oricărei „lumi 77 E. Levinas, Între noi. Încercare de a-l gândi pe celălalt, 2000, Bucureşti: All, p. 226.
78 E. Levinas, Altfel decât a fi sal(, dincolo de esenţă, 2006, Bucureşti: Hmnanitas, p.
115.
79 Vasile Muscă, Introducere istorică în filosofie, 1999, Cluj-Napoca: Bibliotea Apostrof, p. 49: ,,Problema teoretică cu care debutează gândirea greacă este cea a raportului dintre unitate şi diversitate. Ea apare, într-o fonnă sau alta, la majoritatea presocraticilor şi, de la început trebuie spus, aceştia o rezolvă prin reducerea diversităţii la unitate.
49
