orice concepţie, negaţie (Levinas se referă în acest caz la dialogul lui Platon,
Sofistul, în care se afirmă că şi nefiinţa „într-un anumit sens este").
De aceea, ,,altul-decât-fiinţa" semnifică „subiectivitatea sau umanitatea,
sinele însuşi care respinge orice tentativă de a fi asimilat de esenţă" 83. Fiindsubstituţie a celuilalt înainte de orice început şi de orice libertate, subiectivitateaeste supunere şi prezentare exprimată în acel „iată-mă" necondiţionat, vestitor alpăcii. Opus întoarcerii la sine, ,,iată-mă" reprezintă semnul prin care teîncredinţezi, te „extrădezi" aproapelui; reprezintă sinceritate a smereniei şimărturisirii, ,,şi se va petrece înaintea oricărei teologii; ea este kerygmă şirugăciune; slăvire şi recunoştinţă" 84• Chiar raportarea la moartea celuilalt este responsabilitate faţă de el „în necunoscut" 85• Contribuţia originală a lui Levinas este susţinerea faptului că etica şi nu ontologia este filosofia primă, iar metafizica este subordonată eticii86 şi este, de fapt, posibilă doar ca etică.
Supunerea în faţa celuilalt porneşte dintr-o poruncă ce precede orice actde poruncire, poruncă exprimată prin propria voce şi care, aflată în modanacronic în supunerea înseşi, conciliază autonomia şi heteronomia. Porunca dea fi deschis celuilalt scoate persoana din „invizibilitatea" etică şi este o marcă asubiectivităţii: ,,o afectare anarhică ce s-a strecurat în mine «ca un fum, printreplasele întinse ale conştiinţei, un traumatism ce m-a surprins în mod absolut, oporuncă ce nu a fost niciodată reprezentată, pentru că nu s-a prezentatniciodată"87.
Aceasta reprezintă o fisură în substanţialitatea eului, o excepţie înduritatea sa ontologică care poate fi asemănată „solidităţii solidului, durităţii
[materialului] dur, în acelaşi timp metaforă a cruzimii [a ceea ce e] crud în luptapentru viaţă şi în egoismul războaielor" 88• Ambivalenţa şi ambiguitatea acelei
„ruperi a identităţii" face posibilă etica: ,,faptul de a fi autorul a ceea ce mi seinsuflase fără ştirea mea - faptul de a fi primit, nu se ştie de unde, acel lucru alcărui autor sunt eu" 89.
Distincţia introdusă de filosoful francez între Rostire şi Rostit sesuprapune distincţiei dintre etică şi ontologie, aspect vizibil în tendinţaRostitului de a trăda Rostirea şi de a o îngloba. Dacă Rostitul este locul în carese constituie esenţa - manifestarea ei fiind tematizarea, teoria, gândirea 83 E. Levinas, Altfel decât afi sau dincolo de esenţă, p. 37.
8 4 Ibidem, pp. 305-306.
85 E. Levinas, Moartea şi timpul, 1996, Cluj: Biblioteca Apostrof, p. 38.
8 6 D. Moran, Introduction to Phenomenology, 2000, London: Routledge, p. 320:
,,Against Heidegger, who explicitly excluded ethics from fundamental ontology,Levinas's original contribution is his claim that ethics precedes metaphysics, that ethics is the true proto philosophy, or 'first philosophy'; that what he calls 'metaphysics' (a broad term which includes epistemology) must be subordinated to ethics and the sphere of justice".
87 E. Levinas, Altfel decât afi sau dincolo de esenţă, p. 304.
88 E. Levinas, Între noi. Încercare de a-l gândi pe celălalt, p. 215.
8 9 E. Levinas, Altfel decât afi sau dincolo de esenţă, p. 304.
5 1
