La cererea creditorului, instanţa de executare poate dispune, pentru motive temeinice,înlocuirea executorului judecătoresc cu alt executor judecătoresc indicat de către creditorşi continuarea executării silite de către noul executor judecătoresc. Dispoziţiile art. 654
alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
doar o operaţiune de stabilire finală a despăgubirilor, raportul juridic fiind deja analizat (şi anumeneîndeplinirea obligaţiei de către debitor, în condiţiile legii) ( ... ).
Apoi, dacă am admite că o astfel de cerere ar trebui timbrată la valoare, ar rezulta indirectcă instanţa ar proceda la calculul sumei definitive înainte ca procesul având acest obiect să fiesoluţionat, în condiţiile în care demersul judiciar vizează în mod expres tocmai stabilirea de cătreinstanţă a unui astfel de cuantum.
În plus, instanţa are posibilitatea ca, în cadrul procedurii reglementate de dispoziţiile sus-arătate,să aprecieze asupra temeiniciei ori rezonabilităţilor motivelor care ar justifica modificarea cuantumuluipenalităţilor, putând ulterior, în raport de conduita debitorului, să înlăture sau reduce penalităţile,dacă debitorul face dovada motivelor temeinice care au justificat întârzierea executării obligaţiei de aface sau a nu face. În acest sens, art. 906 C. proc. civ. dispune şi că « Penalitatea va putea fi înlăturată
ori redusă, pe calea contestaţiei la executare, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlulexecutoriu şi dovedeşte existenţa unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării».
Astfel, art. 906 C. proc. civ. reglementează calea de atac a contestaţiei la executare, ca instrumentaflat la îndemâna debitorului, prin care acesta, pentru motive justificate, poate solicita instanţeireducerea sau înlăturarea penalităţilor stabilite în procedura reglementată anterior. Ca atare, ar fiabsolut injust şi inechitabil ca partea care se adresează justiţiei, în speţă creditorul, să timbreze lavaloare o cerere în vederea obţinerii unei sume de bani fixe cu titlu de penalitate, iar ulterior să
nu beneficieze de aceasta, în condiţiile în care taxa judiciară de timbru este necesar a se reflecta,proporţional, în măsura în care este calculată la valoare, în valoarea obiectului pricinii, obţinută dereclamantul creditor prin mijlocirea justiţiei.
În plus, în ipoteza unui timbraj la valoare ne-am afla în ipoteza absurdă ca reclamantul să fieîmpovărat cu taxă judiciară de timbru considerabilă, calculată la valoare, însă debitorul să datorezepentru contestaţia promovată taxă fixă prevăzută de lege, neexistând, prin urmare, un echilibru alforţelor şi costurilor pe plan judiciar.
Nu în ultimul rând, teza finală a art. 906 C. proc. civ. prevede că «Acordarea de penalităţi încondiţiile alin. (1)-(4) nu exclude obligarea debitorului la plata de despăgubiri, la cererea creditorului,în condiţiile art. 892 sau ale dreptului comun»".
o.u.G. NR. 80/2013
Art. IO
227
În ceea ce priveşte cererea de recuzare a executorului judecătoresc, apreciem că
aceasta se timbrează cu o taxă judiciară în cuantum de 100 de lei, potrivit art. 9 lit. a) dinordonanţăI1l.
În practica judiciară s-a invocat faptul că art. 9 lit. a) din ordonanţă foloseşte expresia
„participant la proces", în timp ce art. 644 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. cataloghează executoruljudecătoresc drept „participant la executarea silită", astfel încât este discutabil dacă cerereade recuzare a executorului judecătoresc se timbrează potrivit art. 9 lit. a) din ordonanţă.
În opinia noastră, noţiunea de „proces" din cuprinsul art. 9 lit. a) din ordonanţă
se impune a fi interpretată în sens larg, incluzând atât faza judecăţii, cât şi pe aceea aexecutării silite.
