Soţul divorţat are dreptul la întreţinere, dacă se află în nevoie din pricina uneiincapacităţi de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. El are dreptla întreţinere şi atunci când incapacitatea se iveşte în decurs de un an de la desfacereacăsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cucăsătoria.
(3)
Întreţinerea datorată potrivit dispoziţiilor alin. (2) se stabileşte până la o pătrimedin venitul net al celui obligat la plata ei, în raport cu mijloacele sale şi cu starea de nevoiea creditorului. Această întreţinere, împreună cu întreţinerea datorată copiilor, nu va puteadepăşi jumătate din venitul net al celui obligat la plată.
(4)
Când divorţul este pronunţat din culpa exclusivă a unuia dintre soţi, acesta nubeneficiază de prevederile alin. (2) şi (3) decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei.
(5)
În afara altor cazuri prevăzute de lege, obligaţia de întreţinere încetează prinrecăsătorirea celui îndreptăţit.
Obligaţia de întreţinere între foştii soţi se stabileşte numai la cerere, iar nu şi dinoficiu, nefiind inclusă în enumerarea art. 919 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.
Cererea având acest obiect se timbrează cu o taxă judiciară în cuantum de 20 delei, potrivit art. 15 lit. f) din ordonanţă, indiferent dacă aceasta reprezintă sau nu un capătde cerere accesoriu în raport de capătul de cerere principal având ca obiect desfacereacăsătoriei prin divorţ, din moment ce nu este inclusă în enumerarea art. 15 lit. e) dinacelaşi act normativ, iar lit. f) nu introduce vreo distincţie.
În legătură cu prestaţia compensatorie, art. 390 C. civ., privind condiţiile acesteia,are următorul conţinut:
(1)
În cazul în care divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a soţului pârât, soţul reclamantpoate beneficia de o prestaţie care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibrusemnificativ pe care divorţul l-ar determina în condiţiile de viaţă ale celui care o solicită.
(2)
Prestaţia compensatorie se poate acorda numai în cazul în care căsătoria a duratcel puţin 20 de ani.
(3)
Soţul care solicită prestaţia compensatorie nu poate cere de la fostul său soţ şipensie de întreţinere, în condiţiile art. 389.
Potrivit art. 391 alin. (1) C. civ., prestaţia compensatorie nu se poate solicita decâtodată cu desfacerea căsătoriei. Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că la stabilirea prestaţieicompensatorii se ţine seama atât de resursele soţului care o solicită, cât şi de mijloaceleceluilalt soţ din momentul divorţului, de efectele pe care le are sau le va avea lichidarearegimului matrimonial, precum şi de orice alte împrejurări previzibile de natură să lemodifice, cum ar fi vârsta şi starea de sănătate a soţilor, contribuţia la creşterea copiilorminori pe care a avut-o şi urmează să o aibă fiecare soţ, pregătirea profesională, posibilitateade a desfăşura o activitate producătoare de venituri şi altele asemenea.
În conformitate cu art. 392 alin. (1) C. civ., prestaţia compensatorie poate fi stabilită
în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natură, sub formauzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparţin debitorului. Alin. (2)al aceluiaşi articol prevede că renta poate fi stabilită într-o cotă procentuală din venitul
o.u.G. NR. 80/2013
Art. 15 283
debitorului sau într-o sumă de bani determinată, iar conform alin. (3), renta şi uzufructulse pot constitui pe toată durata vieţii celui care solicită prestaţia compensatorie sau pentruo perioadă mai scurtă, care se stabileşte prin hotărârea de divorţ.
Prestaţia compensatorie se stabileşte numai la cerere, iar nu şi din oficiu, nefiindinclusă în enumerarea art. 919 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.
Cererea având acest obiect se timbrează cu o taxă judiciară în cuantum de 50 delei, potrivit art. 15 lit. d) din ordonanţă, indiferent dacă aceasta reprezintă sau nu un capătde cerere accesoriu în raport de capătul de cerere principal având ca obiect desfacereacăsătoriei prin divorţ, din moment ce nu este inclusă în enumerarea art. 15 lit. e) dinacelaşi act normativ, iar lit. d) nu introduce vreo distincţie.
