96. Se apreciază că trebuie să prevaleze raţiunea legiuitorului de a crea un beneficiuexclusiv în sarcina consumatorului şi a asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor, îndetrimentul unei interpretări gramaticale simpliste a unui text deficitar. Cu siguranţă, ceeace a urmărit legiuitorul a fost să motiveze reclamantul - consumator ori asociaţie pentruprotecţia consumatorilor - să formuleze astfel de cereri prin care se solicită a se constataexistenţa unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianţi şi consumatori.
97. Raţionamentul simplist conform căruia dispoziţiile art. 28 din Ordonanţa deurgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu disting în funcţie de persoana care formulează caleade atac nu constituie un argument solid în sensul exonerării băncii de obligaţia de plată
a taxei judiciare de timbru.
98. Aceasta deoarece prevederile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernuluinr. 80/2013 nu sunt aplicabile în ipoteza vizată, fiind înlăturate de norma specială inserată
în cuprinsul prevederilor art. 29 alin. (1) lit. f) din acelaşi act normativ.
99. Pe de altă parte, trebuie luată în considerare întreaga legislaţie privind protecţiaconsumatorului, care se goleşte de conţinut în măsura în care se apreciază că bancabeneficiază de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac.
o.u.G. NR. 80/2013
Art. 28
391
100. Intenţia neîndoielnică a legiuitorului este aceea ca norma să fie interpretată
prin prisma finalităţii sale, relevant pentru a fi incidentă scutirea fiind ca persoanele fizice -
consumatorii sau, după caz, asociaţiile pentru protecţia consumatorilor să fie iniţiatoriicăii de atac.
101. Această interpretare nu încalcă nici principiul nediscriminării sau al egalităţiipărţilor în procesul civil. De altfel, Curtea Constituţională, în soluţionarea unor excepţiide neconstituţionalitate prin care s-a susţinut că scutirea unei părţi de la plata taxeijudiciare ar impune şi scutirea celeilalte părţi de la plata taxei în virtutea principiuluiegalităţii în drepturi prevăzut de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, a reţinut că
«principiul egalităţii prevăzut de Constituţie pentru cetăţeni nu poate ca, prin extensie, să
primească semnificaţia unei egalităţi între cetăţeni şi autorităţile publice. Aşa cum rezultă
din dispoziţiile constituţionale ale art. 16, cetăţenii se bucură de drepturile prevăzuteîn Constituţie şi în legi, fiind egali în faţa acestora şi a autorităţilor publice, în timp ceautorităţile publice exercită atribuţiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenţeilor, în realizarea funcţiilor pentru care sunt create».
102. În legătură cu critica de neconstituţionalitate bazată pe susţinerea că seîncalcă dreptul de liber acces la justiţie, respectiv dreptul la un proces echitabil, Curtea areţinut că aceasta este neîntemeiată, întrucât «dispoziţiile constituţionale ale art. 21 nuexclud stabilirea unor condiţii în legătură cu introducerea acţiunilor în justiţie, între care şiaceea a plăţii unor taxe, aşa cum niciuna dintre aceste prevederi nu stabileşte gratuitateaserviciului public în justiţie. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a stabilit că instituireaunor excepţii de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de la platataxei) nu constituie o discriminare. Potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, impozitele,taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale destat se stabilesc numai prin lege, fiind aşadar la latitudinea legiuitorului să stabilească
scutiri de taxe şi impozite având în vedere situaţii diferite, fără ca prin aceasta să se aducă
atingere principiului egalităţii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă undrept, ci o obligaţie constituţională a cetăţenilor, prevăzută în art. 56 alin. (1) din Legeafundamentală, în conformitate cu care cetăţenii au obligaţia să contribuie prin impoziteşi prin taxe, la cheltuielile publice».
103. Respectarea principiului nediscriminării şi al egalităţii se realizează tocmai prinrecunoaşterea scutirii doar în situaţia în care calea de atac este formulată de reclamantulcare a beneficiat de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în primă instanţă.
104. Diferenţa de tratament juridic este justificată de inexistenţa unor situaţii identiceîn care s-ar afla părţile. Raţiunea pentru care este scutit consumatorul, respectiv necesitateaocrotirii consumatorului, nu subzistă în cazul profesionistului, respectiv al băncii.
105. Aşa fiind, în calea de atac formulată de banca pârâtă, aceasta are obligaţiade a achita taxa judiciară de timbru, chiar dacă reclamantul consumator a fost scutit deplata acestei taxe la instanta de fond".
În al treilea rând, ţinând cont de argumentarea instanţei supreme expusă anterior,art. 28 din ordonanţă instituie o regulă în materie de scutire de la plata taxei judiciarede timbru a căilor de atac, regulă ce se aplică numai în măsura în care legea nu prevedealtfel. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a considerat că legea prevede altfel, de exemplu,în ipotezele enumerate de art. 29 şi art. 30 din ordonanţă, texte legale cu caracter specialfaţă de cel cu caracter general reprezentat de art. 28.
