Go to page:

Text Size:

574 Art. 40

TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU

aceluiaşi alineat defineşte bugetul local pe ansamblul judeţului, respectiv al municipiuluiBucureşti drept totalitatea bugetelor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi bugetuluipropriu al judeţului, respectiv ale sectoarelor şi al municipiului Bucureşti;prin urmare, plata taxei judiciare de timbru se realizează într-un cont distinct devenituri al bugetului local „Taxe judiciare de timbru şi alte taxe de timbru", care aparţinefiecărei unităţi administrativ-teritoriale, dar şi fiecărei subdiviziuni administrativ-teritorialea municipiului Bucureşti, aceasta constituind, după cum am arătat, un subiect de dreptfiscal distinct de unitatea administrativ-teritorială.

În acelaşi sens, în parag. 15 din considerentele Deciziei nr. 683/2022111, CurteaConstituţională a reţinut următoarele:

„Neîndoielnic, taxa de timbru judiciar se circumscrie noţiunii de taxă, astfel cumeste ea definită la art. 1 pct. 36 din Legea nr. 207 /2015 privind Codul de procedură fiscală,iar în ceea ce priveşte sfera debitorilor taxei judiciare de timbru, aceasta este prefigurată

prin dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, dincare rezultă că datorează taxe judiciare de timbru persoanele fizice şi juridice care introducacţiuni şi cereri la instanţele judecătoreşti ori care introduc cereri la Ministerul Justiţiei şi laParchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În ceea ce priveşte taxele judiciarede timbru, din perspectiva art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013,subiectele raportului juridic fiscal sunt, pe de o parte, unităţile administrative-teritorialesau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, iar, pe de altă parte,contribuabilul/plătitorul".

§3. Domiciliul, reşedinţa sau, după caz, sediul debitorului taxei judiciare detimbru

Potrivit art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilorşi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală.

Art. 89 C. civ., având denumirea marginală „Stabilirea şi schimbarea domiciliului",are următorul conţinut:

(1)

Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legiispeciale.

(2)

Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă

sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală.

(3)

Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrativecompetente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii,din orice alte împrejurări de fapt.

În conformitate cu art. 90 alin. (1) şi (2) C. civ., reşedinţa va fi considerată domiciliucând acesta nu este cunoscut; în lipsă de reşedinţă, persoana fizică este considerată că

domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaşte, la locul unde aceapersoană se găseşte.

În conformitate cu art. 88 C. civ., reşedinţa persoanei fizice este în locul unde îşiare locuinţa secundară.

Art. 91 C. civ., având denumirea marginală „Dovada", are următorul conţinut:(1)

Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea deidentitate.

111 Publicată în M. Of. nr. 330 din 20 aprilie 2023.