(3)
Odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselorpârâtului.
(4)
Procedura se socoteşte îndeplinită în a 15-a zi de la publicarea citaţiei, potrivitdispoziţiilor alin. (2).
(5)
Dacă cel citat se înfăţişează şi dovedeşte că a fost citat prin publicitate cu rea-credinţă,toate actele de procedură ce au urmat încuviinţării acestei citări vor fi anulate, iar reclamantulcare a cerut citarea prin publicitate va fi sancţionat potrivit dispoziţiilor art. 187 alin. (1)pct. 1 lit. c).
În privinţa citării prin publicitate, formulăm următoarele observaţii:citarea prin publicitate presupune, ca primă premisă, imposibilitatea îndepliniriiprocedurii de citare cu pârâtul persoană fizică, urmare a faptului că acesta nu îşi aredomiciliul la adresa indicată de reclamant şi nici la cea existentă în evidenţele autorităţilorîn drept. Condiţia menţionată este incidentă şi în ipoteza în care procedura de citare nupoate fi îndeplinită, de exemplu, cu chematul în garanţie, care, în cadrul cererii de chemareîn garanţie, are poziţia procesuală de pârât;
cea de-a doua premisă pentru dispunerea măsurii privind citarea prin publicitateeste reprezentată de dovada tuturor demersurilor efectuate de partea care a promovatcererea pentru aflarea actualei adrese a pârâtului nelegal citat, nefiind suficientă simplaafirmaţie vizând necunoaşterea domiciliului acestuia. De regulă, partea solicită, în acestsens, relaţii Direcţiei Generale pentru Evidenţa Persoanelor sau altei instituţii similare,iar acestea transmit instanţei informaţiile respective, fiind depuse dosar. Astfel cum înmod corect s-a arătat în literatura de specialitate, chiar dacă instanţa dispune de acces labazele de date electronice şi la sistemele de informare deţinute de autorităţi şi instituţiipublice, nu se poate reţine obligaţia acesteia de a căuta datele care lipsesc din cerereapărţii, căci altfel Codul de procedură civilă nu ar fi condiţionat citarea prin publicitate dedemersurile prealabile ale reclamantului pentru aflarea domiciliului pârâtuluW1;citarea prin publicitate prevăzută de art. 167 C. proc. civ. se aplică exclusiv persoanelorfizice care au poziţia de pârât în proces. Citarea prin publicitate nu este incidentă înprivinţa citării persoanei juridice sau a entităţii fără personalitate juridică şi nici a cităriireclamantului persoană fizică.
Odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator pentrupartea astfel citată, curator care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselorpârâtului sau, în ipoteza căilor de atac, intimatului. În privinţa curatorului sunt aplicabiledispoziţiile art. 58 C. proc. civ., la care textul articolului analizat face trimitere.
Apreciem că, în lipsa unei menţiuni exprese, dezbaterile vizate de acest articolnu sunt reprezentate numai de cele privind fondul procesului, ci şi de restul dezbaterilorexistente în cadrul acestuia.
1,1 A. TABACU, Citarea şi comunicarea actelor de procedură, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,2013, p. 102-103.
650 Art. 48
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
Necesitatea prezenţei efective la dezbateri a curatorului special al unei părţi citateprin publicitate, reprezentant judiciar numit în condiţiile art. 167 alin. (3) cu trimitere laart. 58 C. proc. civ., a constituit obiect de practică judiciară neunitară111•
Textul art. 167 alin. (3) C. proc. civ. nu impune prezenţa efectivă a curatorului specialla dezbateri, ci numai citarea acestuia; în schimb, instanţa, în temeiul dreptului conferitde art. 80 alin. (4) C. proc. civ. referitor la stabilirea limitelor reprezentării judiciare, esteabilitată să aprecieze în concret, de la caz la caz, dacă se impune prezenţa efectivă ladezbateri a curatorului special sau este suficientă numai citarea acestuia în proces.
Această concluzie decurge din următoarele argumente punctuale:textul art. 167 alin. (3) C. proc. civ. nu impune prezenţa efectivă a curatoruluispecial la dezbateri, ci numai citarea acestuia, motiv pentru care, în baza acestui temeijuridic, nu se poate pretinde de plano faptul că acestui curator special îi incumbă obligaţiaprezentării în faţa instanţei, cu atât mai mult cu cât nici partea pe care o reprezintă nu aravea, de principiu, o astfel de obligaţie;
pe de altă parte, nu se poate face abstracţie de raţiunea desemnării reprezentantuluijudiciar atât în cazurile expres prevăzute de lege [cum este şi situaţia art. 167 alin. (3)C. proc. civ.], cât şi atunci când circumstanţele cauzei o impun, respectiv aceea de a asigurapărţii dreptul la un proces echitabil şi, implicit, dreptul la o apărare efectivă;ca atare, luând în considerare dreptul instanţei de a stabili limitele reprezentăriijudiciare conferit de art. 80 alin. (4) C. proc. civ., aceasta va aprecia, în concret, de la caz lacaz, dacă se impune prezenţa efectivă la dezbateri a curatorului special sau este suficientă
numai citarea acestuia în proces. În conformitate cu art. 80 alin. (4) C. proc. civ., cândlegea prevede sau când circumstanţele cauzei o impun pentru a se asigura dreptul la unproces echitabil, judecătorul poate numi pentru oricare parte din proces un reprezentantîn condiţiile art. 58 alin. (3) din acelaşi act normativ, arătând în încheiere limitele şi duratareprezentării. În ipoteza în care apreciază că prezenţa curatorului special la dezbateri estenecesară, iar acesta nu se conformează dispoziţiei sale, instanţa are posibilitatea aplicăriiunei amenzi judiciare potrivit art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. civ.
Curatorul prezent la un termen de judecată nu va lua termenul în cunoştinţă pentrupârâtul lipsă, ci acesta din urmă va fi citat în continuare potrivit art. 167 C. proc. civ.,întrucât, pe de o parte, obligativitatea numirii de către instanţă a unui curator nu este denatură să înlăture celelalte garanţii procedurale puse la îndemâna pârâtului, iar, pe de altă
111 Problema a făcut obiect de dezbatere în cadrul Întâlnirii preşedinţilor secţiilor civile alecurţilor de apel - Curtea de Apel Timişoara, 5-6 martie 2020; minuta întâlnirii se găseşte pe site-ulwww.inm-lex.ro; punctul de vedere al Institutului Naţional al Magistraturii a fost redactat deD.N. THEOHARI şi este expus în cadrul prezentei lucrări.
În unanimitate, participanţii şi-au menţinut punctul de vedere adoptat cu ocazia unei întâlnirianterioare, respectiv acela că textele de lege în discuţie nu impun ab initio şi în toate cazurileprezenţa curatorului la dezbateri, respectiv obligaţia acestuia de a formula întâmpinare, instanţaurmând să aprecieze, de la caz la caz, respectarea garanţiilor unui proces echitabil referitor la parteareprezentată prin curator şi să dispună măsurile care se impun.
