Este însă cel puţin nepotrivit ca la acest rezultat să se ajungă pe cale administrativă, de vreme ce există o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus asupra numelui ce va trebuie purtat în viitor. Credem că ar fi fost mai potrivită modificarea prevederilor art. 40 alin. (3) C.fam. de o manieră care să-i confere instanţei dreptul de a dispune, la cerere, ca soţul divorţat aflat în situaţia vizată să revină direct la numele pe care l-a purtat la naştere.
m) ,,Când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi celălalt soţ se recăsătoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la naştere"
[ art. 4 alin. (3) lit. d)].
Este un caz similar celui prevăzut la lit. b) a textului de lege analizat, deci sunt aplicabile comentariile pe care le-am făcut acolo.
n) ,,Când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii încredinţaţi spre creştere şi educare, cu consimţământul fostului soţ, dat în formă autentică" [art. 4 alin. (3) lit. e)].
Schimbarea numelui de familie în condiţiile acestei dispoziţii este posibilă numai dacă instanţa care a pronunţat hotărârea de divorţ nu a fost sesizată şi cu o cerere prin care soţul care şi-a modificat numele prin căsătorie a solicitat încuviinţarea de a purta acest nume şi după desfacerea căsătoriei, motivată de dorinţa acestuia de a avea acelaşi nume cu copii care i-au fost încredinţaţi spre creştere şi educare. Schimbarea pe cale administrativă a numelui, în pofida respingerii cererii respective de către instanţa de judecată ar constitui o încălcare a autorităţii lucrului judecat de care se bucură hotărârea de divorţ.
o) ,,Când părinţii au divorţat, iar copii încredinţaţi spre creştere şi educare unuia dintre părinţi, care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei, solicită să
poarte numele de familie al acestuia" [art. 4 alin. (3) lit. f)].
Desfacerea căsătoriei părinţilor nu are nicio influenţă asupra numelui copiilor acestora. Conform art. 7, cererea de schimbare a numelui va trebui formulată de ambii părinţi sau dacă aceasta a fost făcută de un singur părinte ea va trebui să fie însoţită de acordul celuilalt, dat în formă autentică. Dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui copilului, va hotărî autoritatea tutelară.
Acordul celuilalt părinte nu este necesar dacă acesta este pus sub interdicţie ori declarat judecătoreşte dispărut sau decăzut din drepturile părinteşti.
În cazul în care minorul a împlinit vârsta de 14 ani, cererea va fi semnată şi de acesta.
