Identificarea persoanei fizice
85
în dreptul procesual civil domiciliul părţilor este unul dintre elementele în funcţie de care se stabileşte competenţa instanţelor judecătoreşti şi tot la domiciliu trebuie să-i fie comunicate, de regulă, actele de procedură persoanei fizice care este parte într-un proces etc.
Multiple sunt şi materiile în care domiciliul prezintă importanţă pentru dreptul civil:
- în materia capacităţii civile', din interpretarea prevederilor art. 4 din Legea nr. 312/2005 rezultă că apatrizii şi cetăţenii străini aparţinând statelor membre ale Uniunii Europene, rezidenţi în România, vor putea dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor construibile pentru stabilirea reşedinţei şi a domiciliului chiar de la data aderării României; 2
- în materie succesorală, locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului (art. 68 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi activităţii notariale);
- în materia obligaţiilor civile: conform art. 1104 C.civ., dacă obiectul obligaţiei îl constituie bunuri generice iar părţile nu au prevăzut în convenţie locul plăţii, plata se va face la domiciliul debitorului (se spune că plata este cherabilă, iar nu portabilă);
- încheierea căsătoriei se face în faţa ofiţerului de stare civilă care funcţionează în localitatea de domiciliu a sau de reşedinţă a oricăruia dintre soţi;
- în materia ocrotirii celor lipsiţi de capacitate, a celor cu capacitate de exerciţiu restrânsă şi a celor puşi sub curatelă competenţa aparţine autorităţii tutelare de la domiciliul persoanei ocrotite;
- în materia investiţiilor străine, art. 2 lit. c) din O.U.G. nr. 92/1997 privind stimularea investiţiilor directe enumeră printre cei care pot avea calitatea de investitor şi persoanele fizice care au domiciliul în România ori în străinătate.
43. Caracterele juridice ale domiciliului Dreptul la domiciliu este un drept personal nepatrimonial aşa că el va avea toate caracterele juridice proprii categoriei din care face parte, caractere care se regăsesc în cazul tuturor atributelor de identificare a persoanei fizice: opozabilitatea erga omnes, inalienabilitatea, imprescriptibilitatea, personalitatea şi universalitatea.
1 Potrivit art. 47 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în redactarea iniţială, cetăţenii români cu domiciliul în străinătate nu puteau dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor situate în România. Această dispoziţie legală a fost considerată de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 342 din 29 septembrie 1997 (M. of. nr. 333 din 27 noiembrie 1997), abrogată
prin efectul art. 150 alin. ( I ) din Constituţie. De altfel această dispoziţie a fost modificată prin Legea nr. 169/1997, care a înlăturat interdicţia ce-i privea pe cetăţenii români cu domiciliul în străinătate.
Tot astfel, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea arendării nr. 16/1994, arendaşul persoană fizică
trebuia să fie cetăţean român, cu domiciliul în România. Această dispoziţie legală a fost modificată prin Legea nr. 65/1998 aşa că, în prezent, existenţa domiciliului în România nu mai este o condiţie pe care trebuie să o îndeplinească arendaşul persoană fizică.
Deşi dispoziţiile legale restrictive, mai sus citate, au fost abrogate, ele prezintă importanţă
în ce priveşte actele juridice care au fost încheiate în perioada în care au fost în vigoare.
Pentru detalii privind problemele mai sus expuse, a se vedea E. Chelaru, Circulaţia juridică
a terenurilor, op. cit., p. 119-123, 362.
2 A se vedea E. Chelaru, Drept civil. Drepturile reale principale, op. cit., p. 156-157.
