8 6
Persoana fizică
Osebit de acestea, dreptul la domiciliu are şi următoarele caractere specifice: stabilitatea, unicitatea şi obligativitatea.1
Stabilitatea este trăsătura specifică şi esenţială a domiciliului, aşa cum rezultă chiar din prevederile art. 13 şi 14 din Decretul nr. 3 l /19 54 care, referindu-se la domiciliu, îl leagă de locuinţa statornică a persoanei. Dacă locuinţa nu este statornică nu vom mai fi în prezenţa domiciliului ci a reşedinţei.
Stabilitatea caracterizează atât domiciliul de drept comun cât şi pe cel legal, dar nu şi domiciliul convenţional.
Acest caracter juridic nu constituie însă un impediment în cale schimbării domiciliului, care se poate realiza în condiţiile legii. Este de menţionat că persoana fizică
majoră şi capabilă îşi poate stabili domiciliul în orice localitate din ţară, după cum îşi poate stabili domiciliul şi în străinătate.
Stabilitatea domiciliului dă siguranţă şi certitudine raporturilor juridice la care participă persoana fizică.
Unicitatea este caracterul juridic specific al domiciliului conform căruia fiecare persoană fizică nu poate avea, în acelaşi timp, decât un singur domiciliu. Este ceea ce dispune expres O.U.G. nr. 97/2005 prin art. 25 alin. (3). Dispoziţia legală citată mai prevede că dacă o persoană fizică deţine mai multe locuinţe ea îşi poate stabili domiciliul în oricare dintre ele.
Nici acest caracter nu împiedică schimbarea domiciliului, în condiţiile legii, după
cum nu interzice nici posibilitatea ca persoana fizică să aibă, în acelaşi timp, şi un domiciliu convenţional.
Obligativitatea domiciliului este un caracter specific care-şi are izvorul în funcţia social-juridică a acestuia, de a fi un element de identificare în spaţiu a persoanei fizice, în care, alături de titular, este interesată şi societatea. De aceea se consideră că orice persoană fizică are un domiciliu.
Probleme sub acest aspect ridică persoanele nomade şi vagabonzii, a căror situaţie este controversată2, fără a pune însă în discuţie caracterul obligativităţii domiciliului.
În general, se consideră că determinarea domiciliului acestor persoane fizice se va face în funcţie de domiciliul părinţilor, acolo unde au avut domiciliul în perioada minorită
ţii, sau la locul unde li s-a declarat naşterea.
44. Felurile domiciliului. Principalul criteriu care serveşte la determinarea felului domiciliului este modul de stabilire. Conform acestui criteriu există trei feluri de domiciliu:
- domiciliul de drept comun (sau voluntar);
- domiciliul legal;
- domiciliul convenţional.
1 În literatura juridică a fost exprimat şi punctul de vedere conform căruia mai există un caracter juridic al domiciliului şi anume inviolabilitatea.
Inviolabilitatea nu constituie, în opinia noastră, un caracter specific al dreptului în discuţie iar normele care o consacră nu sunt decât norme de protecţie a dreptului la domiciliu. De altfel, protecţia domiciliului se realizează îndeosebi prin norme de drept constituţional, administrativ şi penal şi mai puţin prin norme de drept civil.
2 Pentru prezentarea sintetică a acestei controverse, a se vedea: G. Borai, Drept civil. Partea generală. Persoanele, op. cit., p. 342, notele I şi 2; E. Poenaru, op. cit., p. 338-339.
